Data: 8-9 Decembrie 2012

Uitându-mă la pozele pe care le-am făcut în week-endul în care iarna s-a hotărât în sfârșit să vină la munte, mi-am dat seama că nu am multe de scris. Pozele vorbesc de la sine 🙂

Am urcat la Refugiul Coștila cu gândul de a cățăra un traseu în Colțul Gălbinele, cu echipament de iarnă. Nu ne-a mai ieșit, pentru că odată cu venirea serii vânturile au început să biciuiască refugiul, aducând nisori abundente care nu s-au oprit până a doua zi la prânz. Asta nu ne-a oprit din a explora zona…

traseu refugiu costila, muntii bucegi

crenguta brad inghetata zapada

Pădurea pare destul de aglomerată, cu poteci umblate de urme care mai de care mai îmblănite. Am dat i peste urme proaspete de urs, în mai multe locuri din poteca spre refugiul Coștila. Nu este mai bine vara, atunci când nu știi? 😛 Ignorance is bliss!

urme animale padure, urme vulpe, urme caprioara

Peretele Vulturilor, bătut de vânturi…

peretele vulturilor iarna zapada

Refugiul Coștila…

refugiul costila iarna

Valea Cotilei, înainte de căderea serii și a iernii 🙂

iarna valea costilei refugiul muntii bucegi

iarna la munte

zapada valea costilei

Peretele din Valea Gălbinele, cu traseul pe care îl ținteam…

peretele coltul galbinele, traseul nu ma uita

coltul galbinele, traseul nu ma uita

Munții Baiului, poleiți și gata să primească schiurile de tură…

Muntii baiului iarna

Panoramă a Buștenilui. La noi era rece și liniște, o linite frumoasă, în timp ce acolo jos părea a fi forfotă mare…

panorama busteni muntii baiului

Vârful Picătura:

varful picaturii iarna

Am făcut o plimbare până La Pândă, pe poteca ce conduce spre Brâna Aeriană și Creasta Văii Albe.

panorama muntii bucegi baiului

iarbă înghețată în timp….

muntii bucegi iarna

vâlcelul spre La Pândă…

la panda brana aeriana iarna

Este o plăcere aparte să mergi iarna la munte, este un anumit tip de liniște atunci când ninge, un alt fel de singurătate și cu siguranță mult mai multă duritate. O liniște capricioasă, în care se aud și mai puternic gândurile, în care răzbate și mai puternic dorința de a fi acolo.

muntii baiului iarna panorama

Seara ni s-a alăturat Daniel Burcea, venit și el să împartă singurătatea și căldura Refugiului Coștila. A doua zi am mers împreuna, puțin prin Valea Coștilei (care acum era plină și deja brăzdată de avalanșe), croind potecă spre Valea Gălbinele.

valea costilei iarna

urcăm spre Valea Gălbinele…

traversare valea costilei valea galbinele

zăpadă maaare și pufoasă 😛

zapada mare valea galbinele

poteca valea costilei valea galbinele

Un profil al Țancului Ascuțit

tancul ascutit refugiul costila

Țancul Mic și Peretele Coștilei (cu Creasta Coștila Gălbinele), poleiți cu zăpadă.

iarna zapada tancul mic, peretele costilei

Valea Coștilei nu mai semăna cu ce găsisem cu o zi în urmă…
Abia am prins trenul de întoarcerea, coborârea de la refugiul Coștila durând mai mult decât urcarea, cu zăpadă ajungând pe alocuri până la șolduri. Vâlcelele dinaintea Văii Coștilei au fost și ele umplute de avalanșe.

valea costilei iarna

Zăpada asta, cum știe să înobileze muntele…