Traseul: Bușteni – Drumul Fânului – Poiana Coștilei – Poiana Cerbului – Pichetul Roșu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham
Echipa: Raluca & Ioana
Data: 16 Decembrie

Înainte de Crăciun vremea ne îmbia la ieşit la munte. Era surprinzător de stabilă prognoza pentru o aşa lună. Putem noi să ne opunem?

Zăpada era prea proaspătă şi prea pufoasă ca să intrăm pe văi, aşa că ne-am orientat spre un traseu pe la baza lor.

Prin urmare, Duminică am plecat cu trenul foarte foarte de dimineaţă (Raluca, ştiu că ai să mă ierţi cândva :P) şi am ajuns în Buşteni chiar înainte de răsărit. Frig şi linişte, exact ce căutam. Una sau două maşini veneau dinspre cabana Gura Diham (pentru unii petrecerea abia se încheia).

rasarit muntii carpati

Mergem cătinel pe drumul spre Gura Diham şi pe la jumătatea acestuia o tăiem stânga printr-o poiană largă. De aici porneşte marcajul pentru Drumul Fânului.

rasarit bucegi gura diham

Răsăritul colorează munţii din jur şi le conferă o altă dimensiune. Parcă eram în Alpi 😛

rasarit muntii bucegi bucsoiu

Pe Drumul Fânului aveam deja potecă bătută, ce noroc!

drumul fanului poiana costilei

Se pare că cineva a organizat o competiţie aici şi nu s-a mai obosit să cureţe resturile. Foaaarte frumos….

drumul fanului gura diham

Ajungem în Poiana Coştilei în acelaşi timp cu soarele şi suntem întâmpinate de o privelişte frumoasă.

poiana costilei

creasta costila galbinele iarna

Creasta Mălinului, poleită cu zăpadă.

creasta malinului bucegi iarna

Poteca noastră ne conduce în dreapta, spre stâna părăsită din Poiana Coştilei. De acolo continuăm drumul printre nămeţti, spre intrarea în Valea Cerbului.

piesaj de iarna muntii carpati

Aveam parte de vreme foarte frumoasă, în ciuda temperaturilor scăzute.

iarna poiana costilei

Stâna din Poiana Coştilei.

stana abandonata poiana costilei

Marcajele erau îngheţate.

marcaj cabana malaiesti picheul rosu

De aici nivelul zăpezii începe să crească şi pe alocuri înotăm. Din fericire, cineva trecuse cu schiurile de tură nu cu mult timp înainte şi mai tasase zăpada. Foarte puţină lume pe munte în aşa un week-end frumos.

raluca visinescu inzapezita

Trecem de poieniţa din faţa Văii Cerbului (sau chiar din Vlaea Cerbului, dacă luăm în considerare faptul că pe hartă valea se întinde până la intrarea în Buşteni) .

Poteca urmează curba de nivel până la intrarea în Valea Bujorilor.

valea bujorilor iarna, bucegi

Pe aici am urcat odinioară spre Acele Morarului. Acum valea aştepta tăcută şi cu zăpada neatinsă primii vizitatori.

valea bujorilor iarna

Firgul de afară îngheţase tot în jur şi mormane de zăpadă pufoasă ne întâmpinau. Păadurea era tare tare tăcută.

iarna la munte

Raluca pătrunde în sălaşul zăpezilor.

peisaj de iarna

Acele Morarului apar în vizor. Se vedea că suntem în zona Văii Morarului, străjuită pe de-o parte de Creasta Balaurului şi pe alta de Creasta Morarului, ambele foarte frumoase.

acele morarului iarna

Spiritele pădurii 😛

peisaj de iarna muntii carpati

trekking pichetul rosu

Codrii se răresc şi noi începem să coborâm, ieşind într-o poiană vastă. Ne apropiam de punctul de hotar Pichetul Roşu.

poiana pichetul rosu iarna

Urmele se îndesesc aici, unde potecile se întâlnesc. pe drumul spre Poiana Izvoarelor avem prima întâlnire cu oamenii de astăzi. În mod surprinzător, nu am văzut urme de urs prin pădure, deşi este o zonă cu predispoziţie spre blănoşii aceştia.

pichetul rosu cabana malaiesti

Cabana Poiana Izvoarelor, mai roz ca niciodată.

cabana poiana izvoarelor iarna

panorama muntii baiului iarna

crucea de pe cariaman panorama

La intrarea în Buşteni ne întâlnim cu populaţia sportivă…

om de zapada schior

Şi cu rămăşite ale satului tradiţional…

caruta romaneasca munte

Ah, fu o plimbare tare drăguţă. Numai bună pentru dezmorţire şi ieşit în aer liber.

peretele vaii albe iarna

Peretele Văii Albe veghea impozant asupra Buşteniului.