Traseul: Coțofana
Amplasare: Peretele Animalelor, Masivul Postăvarul
Dificultate: 5A, 3 L.C., pas de 7/7+ (regrupări pe spituri)
Echipa: Alex, Mihai (aka Mati), Ioana

Accesul la Traseul Coţofana:

  • Pe drumul dintre Predeal şi Râşnov, viraţi dreapta aproape de Râşnov, pe drumul pietruit din dreapta (atunci cânt apare în zare deschiderea Cheilor Râşoavei).
  • După ce treceţi de Cheile Râşnoavei, continuaţi drumul până ce acesta este blocat de o barieră (aprox 6 min cu maşina). În stânga drumul este Poiana Inului şi dincolo de ea vedeţi Peretele Animalelor.

Panorama Muntii Bucegi sub zapada

Primele raze de soare ne-au găsit zglobii în maşina spre Cheile Râşnoavei. Mă rog, pe Mati l-au găsit pentru că Alex şi cu mine hibernam pe locurile din spate. Cum nu aveam maşină, am luat singura cursă disponibilă din Sinaia: tatăl lui Mati (la ora 6 dimineaţa). O oră şi un pic pe drum şi o jumătate de oră de eşuat în a găsi o cabană care să şi servească ceai la 8 dimineaţa ne-au condus la singura pensiune deschisă, chiar la intrarea pe drumul spre Cheile Râşnoavei.

Câţiva peşti morţi plutind într-un acvariu imens şi un restaurant cu ştiri sportive ne-au fost companie o oră şi ceva, până am prins chef să pornim spre chei. Cumva aşteptam să mai prindă curaj soarele, să ne căţărăm în condiţii de toamnă, nu iarnă.

Alex, meditând la sensul vieţii…

dormit pe masa

Pe la 10 am pornit agale spre Cheile Râşnoavei. Parcă nu simţeam că este tare frig decât atunci când treceam peste rămăşiţele de coroane ale copacilor din jur.

Şchiopătând uşor în urma unui stretching prea ambiţios la sala de escaladă am intrat în stratul de zăpadă moale din Poiana Inului. Era surprinzător de multă zăpadă pentru cei 1000 de metri din zona Cheilor Râşnoavei. Nu ştiu de ce îmi închipuiam că o să găsim mai puţină.

Prin pădure se întoarce Alex şi anunţă apariţia urşilor. Ne amuzăm un pic de faptul că face glume pe seama noastră, până m-am întors şi am remarcat două ghemotoace supraponderale care alergau zglobiu pe partea celalaltă a vâlcelului pe care urcasem. Am rămas uimită, dar nu de teamă ci de frumuseţea lor. Este o anumită frumuseţe şi măreţie în a vedea animale sălbatice umblând fericite şi semeţe în mediul lor.

Aveam de-a face cu doi pui de urs care se jucau în pădure, iar când Mati a realizat şi el că Alex nu glumea s-a dezmeticit şi a început să fluiere şi să facă gălăgie (asta pe lângă faptul că am grăbit pasul în direcţia opusă). Doi pui de urs nu puteau să însemne decât o mamă ursoaică agresivă în zonă (pentru că sunt foarte protective cu puii lor). Deci atenţie decă vedeţi urşi cu pui!

Mihai Voitescu, valcelul de urcare in peretele animalelor

Cum noi am mers cu “pantofarii”, am reuşti să ne udăm lejer 😛

pantofi sport de zapada

Nu ne-am udat aşa de tare de la zăpada de pe jos, cât de la cea din copaci. Parcă mergeam printr-un traseu cu capcane…

Copacii îşi scuturau povara albă peste noi şi îşi storceau frunzişul într-un ritm de parcă aveam parte de ploaie torenţială. Prin urmare, într-o urcare până la Peretele Animalelor care în mod normal durează juma de oră ne-am udat de parcă nu era soarele maaaare deasupra.

Am ajuns defapt să intrăm în traseu foarte târziu, dar ne distrasem foarte mult deja şi nici nu începusem căţărarea 😀

traseul cotofana catarare postavarul

Descriere Traseul Coţofana

Traseul Coţofana, aflat imediat după punctul roz care anunţă intrarea în Traseul Pantera Roz. Prima lungime de coardă era încă plină de iarbă verde, sănătoasă şi… udă.

În pădure era suuuuper frig şi aveam deja fantezii despre cum or să îmi degere mâinile pe stâncă. Asta până am ieşit de sub umbra cpacilor şi am descoperit că stânca nu numai că era uscată, dar era şi caldă! Mrrr!

traseul cotofana filat alpinism

Prima lungime din Traseul Coţofana este uşoară şi un pic mai murdară decât restul lungimilor. Sunt asigurări suficiente. Lungimea se termină printr-o traversare spre dreapta, asigurată bine şi cu iarbă din belşug. Regruparea este solidă, imediat sub intrarea în arcada din a doua lungime.

traseul cotofana, alpinism postavarul

O panoramă frumoasă spre Munţii Bucegi, care arătau foarte alpini sub un strat de zăpadă 😀

panorama toamna bucegi cheile rasnov

Poza de grup…

regrupare alpinism

Am zis că stânca era uscată? Nu este complet corect… Arcada frumoasă care defineşte cea de-a doua lungime din Coţofană era udă leaorcă şi presărată pe alocuri cu gheaţă.

Mati, înfruntă gheaţa cu calm:

arcada din traseul cotofana, catarare postavarul

Arcada din traseul Coţofana este lungimea mea preferată din Peretele Animalelor. Nu este grea, are prize bune la mâini şi impune o mişcare specifică. Regruparea este incomodă, are 2 spituri şi se află deasupra arcadei.

arcada traseul cotofana postavarul

M-am oprit într-un piton de la ieşirea din arcadă ca să îi fac poze lui Alex. Pentru el era al doilea traseu de alpinism, după Hornul Suspendat din Sfânta Ana.

A treia lungime din Coţofană este cea mai grea, necesită efort susţinut şi începe cu un pas de 7/7+ (?). O traversare scurtă, după care traseul porneşte uşurel la dreapta. Pe la mijlocul lungimii începe o traversare stânga unde este solicitată multă aderenţă la picioare.

Din când în când o voce suavă şoptea “strânge” sau “filează”. Ah, Alex se bucura de traseu :P… E adevărat că nu am ales cel mai uşor traseu de căţărare pentru un începător, dar am ales unul frumos… iar Alex nu este orice începător la ce profil sportiv are! 😛

Figura lui Alex ne-Photoshopată 😛

regrupare traseul cotofana

Figura post-conştientizare-că-este-fotografiat :P… (Alex, mă amuz şi eu!)

traseul cotofana, alpinism postavarul peretele animalelor

Retragerea din traseu: am coborât în două rapeluri pe linia Traseului Mielul cel Blând (care are ultima regrupare comună cu Traseul Coţofana)

retragere rapel din peretele animalelor

niveluri de lumina si umbre

Ne-am întors acasă obosiţi. Nu atât de la traseu, cât de la trezirea matinală, mersul prin zăpadă moale, ploaie şi toate cele. Cu toate acestea, a fost o zi foaaaarte distractivă!

Traseu alpinism Cotofana, Postavarul