Traseul Bivuacul Caprelor se află în peretele Valcelului Stâncos, zona de alpinism Coștila, în Munții Bucegi

  • Dificultate: 3B, pas de 6+, 3 L.C.
  • Asigurări: pitoane, în regrupări și pe alocuri în traseu ancore chimice.
  • Parcurgere iarna… în condiții de semi-iarnă

La finalul unui Decembrie foarte secetos am urcat într-o dimineață de duminică la refugiul Coștila, cu bagaj ușor ca să facem un traseu scurt… cât ne permite ziua toot scurtă. Mi-era așaaa de lene de data asta să urc, să fac a N-a oară același drum din care știu aproape fiecare rădăcină. Zăpada nu a catadicsit să se depună în strat mare cât să am variațiune la drum. Dimpotrivă, parcă era o zi răcoroasă de toamnă.

Dar voiam să urc, voiam să mă cațăr măcar puțin. Așa că m-am târât oarecum până în Valea Coștilei, pentru a descoperi alte echipe care își făceau drum într-o direcție sau alta pe așa vreme frumoasă. Codruța se pregătea de Valea Coștilei, Victor & Andreea tocmai coborau din traseu.

De la atâta lene să bat în continuare o potecă prea cunoscută am ales un perete în care nu am mai fost niciodată, micuțul perete stâncos care străjuiește Vâlcelul Stâncos (acela de lângă zona La Pândă). Fiind perete cu orientare sudică, aveam ceva șanse să ne bată și soarele.

Ca să ajungem la baza traseului Bivuacul Caprelor:

Poteca către peretele din Vâlcelul Stâncos este comună cu poteca ce conduce la Circurile din Valea Albă sau la Brâna Aeriană. Doar că aceasta se oprește mult mai repede acum :P.

Mergem pe curbă de nivel pe sub Țancul Mic și depășim Peretele Vulturilor atunci când poteca începe să urce printre brânele de iarbă spre Vâlcelul Stâncos. Chiar pe buza Vâlcelului Stâncos, înainte să intrăm în el, pornim în sus pe o coamă abia profilată printre copaci, în paralel pe de-o parte cu vâlcelul și pe de alta cu peretele. La capătul acestei coame pământo-rădăcinoase se zărește o față căzută din stâncă, în dreapta căreia este o mică grotă.

Deci habemus bivuac… și habemus capre 😛

trasee peretele valcelului pietros

Înseamnă că am ajuns la locul potrivit! Și dăcă ridicăm și privirea deasupra plăcii căzute vedem scris cu litere albe, de-o șchioapă “Bivuacul Caprelor 3B”.

Descriere traseul Bivuacul Caprelor

Traseul Bivuacul Caprelor debutează cu placă înclinată, în care este fixată o ancoră chimică strălucitoare 😀

alpinism peretele valcelului pietros

După trecerea plăcii și a micilor brâne de iarbă ce urmează, ne trezim față în față cu un diedru frumușel și bine asigurat. La ieșirea din diedru traversăm dreapta într-o regrupare alcătuită dintr-o ancoră chimică și un piton.

Mati urcă la bocanci

alpinism in romania, bucegi costila

Prima lungime este foarte scurtă, dar o eventuală legare cu a doua lungime (la fel, scurtă) ar avea mari șanse să ducă la frecarea corzilor. Regruparea, fixată deasupra unei plăci, este oarecum suspendată.

Am crezut că avem șanse la soare, dar s-a dovedit că Bivuacul Caprelor este într-un perete sudic, dar este un traseu care merge cam “pe colțul” peretelui și, deși soarele era parcă mereu la un pas de noi, mie ajungeau cumva să îmi înghețe tare mâinile la umbră.

Cum am renunțat la bocanci în prima lungime, văzând că în perete nu mai este deloc zăpadă, și cum nu voiam ca virușii de răceală pe care deja îi aveam să se împrietenească cu alți viruși de răceală de prin Coștila… am găsit o husă alternativă pentru espadrile 😛

 

A doua lungime traverseaza 2 metri dreapta, într-un diedru foarte frumos. Aparent, diedrul este spălat de prize, dar ici colo se mai întrezărește câte o mică denivelare. Am mers mai mult la aderență în cei câțiva metri de diedru. Foarte fain.

Primul piton din diedru se cam mișcă,  așa că atenție până la următoarea asigurare (o ancoră chimică). Ieșirea din diedru ar fi pasul traseului.

Din diedru am ieșit pe stânga, urmând o fisură pe față căzută care conduce rapid în a doua regrupare.

A treia lungime începe cu un mic horn pe care se poate ramona. Ieșirea în stânga duce pe o placă ușor friabilă și mai apoi pe o luuungă față căzuta. Ne așteptau 20 de metri de față căzută, ușor înclinată stânga și cu fisură pe dreapta. Nu era greu, erau și ceva pitoane care ar putea fi suplimentate cu asigurări mobile.

Fața asta a fost deliciul traseului, total neașteptată.

La finalul feței linia traseului pornește direct în sus, pe o față compactă, și apoi prinde o fisură care traversează stânga spre copacul-regrupare. O lungime lungă, de 60 de metri. Dacă aveam semicorzi mai scurte ar fi trebuit probabil să regrupăm pe fața căzută și să scoatem traseul din 4 lungimi de coardă.

Sus în regrupare stăteam agățați într-un copac solid și foarte prietenos.

peretele valcelului stancos

Retragerea din traseu am făcut-o printr-un singur rapel (am mers cu semicorzi de 60m). Rapelul ne-a condus la baza peretelui Vâlcelului Stâncos, chiar la intrarea în traseul Surplomba cu Pendul (sugestiv nume, nu?).

Concluzii:

  • traseul Bivuacul Caprelor este bine asigurat și, mă gândesc, un bun traseu-școală pentru alpinisti;
  • treaseul este foarte divers, presărat cu diedre, hornuri, față căzută, față cu muște a la conglomerat;
  • ușor friabil la intrarea în prima regrupare și la ieșirea din a doua, atenție să nu scăpați de secund mai repede decât vă doreați :-P;
  • pe schiță apar 4 lungimi de coardă, dar noi l-am scos din 3.

 

Schiță Traseul Bivuacul Caprelor: