Traseu: Surplombele Livezii cu Mesteceni
Unde: Peretele Livezii cu Mesteceni, Buila-Vânturarița
Dificultate: 5B, 6 l.c.
Echipa: Octavian, Dănuț, Ioana, Vio ca echipa de sprijin 😀
Data: 21.06.2014

Am ajuns cu noaptea în cap la tunelul dinspre Cabana Cheia, Parcul Naţional Buila Vânturariţa, după un drum forestier interminabil pe care Octavian a condus exemplar. Îl aşteptasem pe Dănuţ în Bucureşti, care s-a hotărât să ni se alăture pe ultima sută de metri. Pe principiul cu cât mai mulţi, cu atât mai vesel, l-am aşteptat 1 ora.. jumătate 😛

Am pus corturile fix la ieşirea din tunel şi mare ne-a fost mirarea că am făcut puţin frigul în noaptea cu pricina. Dănuț era în culmea extazului că ne-am trezit pe la 7 :P. Era frrrriiiig în Buila şi dimineaţa era tare supărată. Şi ce dacă, noi coborâm la Cabana Cheia şi vedem de acolo cum se aliniază planetele. Buila-Vânturariţa se anunţase pentru acest week-end cu cea mai primitoare prognoză meteo. O îmbrăţişare rece de bun venit ne aştepta însă.

Ca să coborâm cu mașina a trebuit să trecem râul de vreo 3 ori, pe un drum prin de pietriș. Am coborât din mașină și am sperat să nu fie nevoie să o împingem, iar speranțele astea se împlinesc când vrei cu adevărat, se pare.

cabana cheia, cheile cheii

Cabana Cheia, care străjuieşte Cheile Cheii, este un spaţiu excelent de petrecut vacanţa, dacă îţi plac cabanierii suuuper primitori şi oamenii cu care să stai la vorbă. Nouă ne-a plăcut aici, o cabana unde se simte spiritul gospodăresc, dar şi plăcerea izolării. Să spun cât se plimbau unii alţii după semnal prin curtea cabanei? Îmi aminteau de filmele unde cauţi izvorul din pământ cu o cracă cu două braţe 😛

Am mâncat, am pus toate hainele pe noi şi ne-am orientat de trasee. Plouase în zonă şi se anunţa ploaie, aşa că dacă voiam vreun traseu mai lung voiam oricum să aşteptăm duminica.

Descriere Traseul Surplombele Livezii

Am ales Traseul Surplombele Livezii cu Mesteceni, care se anunţa frumos şi mai frecventat. Am plecat de la cabană pe marcajul care duce în Cheile Cheii şi am cotit dreapta pe poteca presărată cu grohotiş care ne trece pe lângă pereţii mai mici. Lăsăm în urmă traseul Hornul Înghţat, un nume cu potenţial pe aşa frig, şi cotim apoi stânga spre pereţii mai din spate. Facem muncă de echipă, băieţii găsesc peretele şi eu găsesc traseul.

alpinism buila-vanturarita

Prima lungime pornește pe un diedru ușor,  cu prize scurse.  Nu este greu, dar prizele sunt un pic mai atipice pentru gradul ăsta. În şpraiţ constant am ajuns pe o brână de iarbă unde regruparea este la un spit și un piton.

catarat buila

A doua lungime pornește tot pe un diedru căzut care se termina într-o faţă străjuita de 2 pereți. Aici este un pas al traseului, dar în pofida umezelii din fisuri tot șpraitul m-a salvat, mutând mâinile e pe o fisură pe alta ca într-un joc de șah. Frumoși pașii la liber,  accesibili și tehnici.

Octavian, cu calmul său consacrat. Pentru că “trebuie” 😛

alpinism buila vanturarita, romania

Regruparea este pe o brână de iarba, la dreapta de cum urcăm. Am un sentiment destul de puternic cum că primele două lungimi pot fi legate cu semicorzi de 60m, așa cum aveam, dar neștiind ce mă așteaptă nu îmi venise să continui cu perspectiva de a regrupa la vreun piton rătăcit.

A treia lungime pleacă pe o fata căzută care începe cu o fisura și se continuă printre niște bolovani mari. Intrăm pe o surplomba mare,  dar cu prize bune,  din care ies… ghici cum?… în șpraiț. Regruparea este pe o brana micuță de iarbă .

Mă uitam la Dănuț, care se mișcă cu precizia și rapiditatea unei feline. Un talent nativ care mie una îmi lua ochiii 🙂

catarare buila vanturarita

catarare buila-vanturarita, cheile cheii

alpinism cu octavian si danut
A patra lungime pornește pe un alt diedru surplombat, care se continuă cu un alt diedru spălat pe faţa din stânga. Deși asigurările sunt pe stânga, prize bune am găsit pe faliile din dreapta. Deci am mers pe dreapta până la finalul diedrului, unde am traversat cu mare plăcere pe stânga, pe ud. Regrupare semicomodă pe praguri de iarbă.

Buila-Vanturarita vara

A cincea lungime pornește în dreapta de regrupare, pe o fisura ud[ și plina cu mușchi. La câțiva metri este și o asigurare cu pană de lemn. Râdea de mine unul dintre coechipierii-mi dragi că am super emoții, doar ca el să se prelinga frumos pe stânca plină de mușchi ud și să întindă corzile. Râde ciob eu oală spartă!

Parcul National Buila Vanturarita

Terenul devine foarte ușor după fisura cu pană de lemn și începe sa se populeze cu iarbă. Ieșim în livada cu mesteceni unde mai urcăm preț de o lungime de iarbă până pe creastă, la soare.


Retragerea am făcut-o prin spatele peretelui, pe un valcel cu poteca deja conturată. Întâi am urcat pe creastă, apoi am cotit pe lângă perete până se profilează vâlceul.

La capătul valcelului am cotit dreapta pe grohotisul care intră în pădure. În pădure era o alta lume, unde bolovanii imenși erau acoperiți de un strat gros și pufos de mușchi. La un punct bolovanii dispar lăsând loc doar unei păduri răcoroase prin care coborâm direct până la râu. Foarte fain sentimentul de aici, liniște totală și parcă te puteai pierde la orice pas. Iar schimbarea continuă de peisaj nu mă lasa să mă plictisesc în cele epste 30 de minute de coborâre. Trecem râul și prindem marcajul de triunghi roșu care duce la Cabana Cheia.

surplombele livezii buila vanturarit (31)

La vreo ora după ce am coborât am avut parte și de ploaie,  dar cum ploaia este capricioasă la munte, se pare ca pe traseul de creastă norii nu au mai ajuns să se scuture. Fascinant să văd cum soarele este scăldat în ce senin și din față vine un nor negru care poartă după el o perdea de ploaie. Aveam un sentiment că dacă plec în direcția opusa am timp să scap de ploaie. O iluzie.

Pas cu pas descopăr vara asta că uneori cel mai frumos traseu scade în splendoare când nu ai alături o echipă faină cu care să îl împarți. Cel mai frumos lucru este că descopăr asta pe cale de contrast, pentru că uite cum în echipă de trei prind din ce în ce mai mult frumusețea descoperirii alături de oameni simpatici. Nu am planificat-o, a venit natural. Dispoziție pentru descoperire să ai 🙂

După ploaie a rămas un cer sticlă şi o pătură de frig care ne-a ascuns prin foişor pentru a ne scoate doar când focul a fost pornit în faţa cabanei. Cum se ajunge oare mai mereu, la foc, la discuţii politice? Băutura asta scoate la lumină multe lucruri 😉

Topo Traseul Surplomba Livezii cu Mesteceni

schita surplombele livezii, buila-vanturarita

A doua zi am ajuns să cățărăm traseul 23 August, tot din peretele Livada cu Mesteceni