Într-o seară cu luna eclipsată de nori, la o pensiune ascunsă printre blocurile din Alba Iulia, o gașcă de oameni s-a regăsit la o masă rotundă. Aveau să comploteze pentru… o tură super faină printre peisajele rustice ale Munților Apuseni!

În echipa de Apuseni pentru proiectul #Goodyear4x4 Winter Experience ne pregăteam să explorăm cu 3 mașini Mercedes ML350 echipate cu anvelope Goodyear pentru sezonul rece niște drumuri mai puțin umblate în inima Apusenilor: drumurile din Țara Moților. Singura fată dintr-o echipă de 10, aveam să descopăr că pot deveni investitor cu parte egală în Podgoriile Pricinosu’ și că atunci când este ceață în oraș în sezonul rece, dealurile și munții te așteaptă să le explorezi în soare.

Logo Goodyear

Traseul pe care – în mare – l-am urmat în cele 3 zile: Alba Iulia – Dealul cu Melci & Cascada Pișoaia – Peștera Poarta lui Ionele – Peștera Ghețarul Scărișoara – concert la tulnic în Păƒtrăƒhăƒițești – dealurile de deasupra Cheilor Râmețului – Satul Poiana – Cheile Râmețului – Alba Iulia

M-am bucurat că ieșim din oraș cu mașinile. De fiecare dată când ies în natură parcă respir astfel, parcă mă bucur altfel de compania celor din jur și de locurile pe care le explorăm. Băieții cred că s-au bucurat și mai tare să provoace mașinile Mercedes Benz de la Țiriac Auro pe dealurile din jur, un pic de offroad și un pic de asfalt într-o căsnicie fericită.

Țara Moților este plină de surprize, de la piesaje la oameni faini, dincolo de forfota orașului și neincluse în ghidurile clasice de călătorie.

Ce am vizitat?

Stâncile din calcar de Ampoița

Dorința mea de mult timp era să ajung la Ampoița. Pentru cățărătorii români este faimos calcarul imaculat de aici, presărat cu trasee de escaladă. Sunt niște stânci care parcă răsar din deal, fără indicii în jur că te-ai aștepta la faleze de cățărare. Dacă vii în gașcă de cățărători aici unii se pot cățăra și alții ar putea fi tentați să dormiteze în căpițele cu fân.

 

Dan și Zdeto au și testat calitatea stâncii, cocoțându-se pentru fotografii pe una din stânci . Cu mâna mea încă suferind de la inflamarea unui tendon, mă bucuram să descopăr pitoanele de pe perete și șopârlele depistate de Doru.

Andrei Zdetoveschi

Dealul cu Melci și Cascada Pișoaia

Zonă protejată de interes național, melcii pietrificați de forme și mărimi stăteau cuminți la poze. Toată lumea a făcut poze… după posibilități 😛

Vis-a-vis de deal se scutură Cascada Pișoaia, o cădere de apă de peste 18 metri înălțime. Acum nu avea foarte multă apă, dar era suficientă cât să ofere poze frumoase. La baza ei se găsesc câteva stânci de tip travertin, care oferă un aspect fain zonei.

 

Peștera Poarta lui Ionele

Cică fetele ar trebui să se ferească de lilieci pentru că le intră în păr și nu mai scapi de ei. Fetele care știu că astea sunt niște mituri stupide merg în peșteri faine care sunt scăldate de râuri subterane vara și care constituie casă permanentă pentru colonii de lilieci drăguți și misterioși. I-am văzut cocoțați în tavan și am sperat să nu îi deranjăm. Liliecii sunt suficient de fragili cât să moară dacă îi trezești prematur din hibernare. Ni s-a povestit despre peșteră, despre modul de formare și despre eforturile de a proteja galeriile în care liliecii își găsesc casa.

Ghețarul Scărișoara

Am continuat drumul sinuos care duce de la Peștera Poarta lui Ionele spre ghețarul subteran de la Scărișoara. După cele peste 100 de trepete de coborâre (dintre care una mai alunecoasă și din lemn), am ajuns pe platforma instalată deasupra ghețarului. În spate, ceea ce este numit Catedrala înfățișa formațiuni de gheață subterană. Primăvara oferă cel mai spectaculos peisaj la Scărișoara, momentul în care gheața poate să unească tavanul cu dușumeaua – cum s-ar spune. Noi am prins-o relativ uscată, dar chiar și așa este inedită.

fotografie de noapte

Mai cu lanterna de la telefon, mai bâjbâind, mai cu un selphy, am reușit și să ieșim din peșteră, ca să nu fim noi studiați în primăvară în loc de omul Neanderthal. Când am ieșit era deja întuneric.

Vali are o faimă că la volan este un pericol public, dar eu am mers cu el în mașină și… am supraviețuit :))

 

Concert la Tulnic în Păƒtrăƒhăƒițești

La familia Petruse, din Păƒtrăƒhăƒițești, nu ești primit ca un străin. Ești primit în straie tradițională, cu un pahar (două, trei…) de vișenată și în săli pline de obiecte artizanale. Pentru că vii obosit de pe drum și de la rătăcit drumurile în noapte, este destins și surprins de cântecul tulnicului.

Ca să ajungem la cântarea la tulnic a fost o adevărată aventură. Noapte fiind, fără marcaje și fără oameni în jur, am rătăcit pe drumurile forestiere dintre dealuri, pierzând uneori semnalul de la stații. Pierdutul în călătorii are farmecul său. Răsplata a fost pe măsură. Tonurile la tulnic ascultate live sunt grozave, emoționante, inedite. Doru ar trebui să știe mai bine, a încercat să stea cu urechea lipită de el :D.

Pariul…

Tot schimbând mașinile ca să ne cunoaștem mai bine, ajung într-o dimineață lângă Zdeto, care găsise momentul numai bun să suspine că nu o să facem poze faine pentru că este ceață peste tot în jur. Așa cum și era în tot orașul Alba Iulia. Doar că eram într-o dispoziție tare bună, refuzam să cred că va fi o zi mohorâtă, și am văzut oportunitatea să îl provoc pe noul vecin să fie și el pozitiv pentru restul zilei. Miza era că pierdea 4 sticle de vin dacă spunea ceva care era în sfera cârcotelii/ nemulțumirii. Chiar mi-am dat silința să îi fac ușoară trecerea la o stare de optimism în decursul zilei, așa că nu am remuscări pentru faptul că – dacă aș judeca pe bune – a pierdut vreo 8 sticle! Nu degeaba am devenit echipa “Strateaga și Pricinosu'”, ziua chiar avea de ce să fie însorită 😛

Din experiența mea la munte, în sezonul rece este inversiune termică și orașele din câmpie ajung deseori să aibă nori și ceață în timp ce dealurile și munții se scaldă în soare. Dar să nu îi spuneți lui Zdeto că știam asta 😛

Împrejurimile Cheilor Râmețului și peisaje pitorești

 


Între calea ușoară sau calea distractivă, am ales a doua variantă și am ieșit de pe asfalt pentru a intra în inima piesajelor din Apuseni. 10 oameni care s-au oprit în mijlocul pădurii, sub ploaie, ca să facă fotografii cu frunze în culori de foc. Apoi am pornit din nou motoarele și am continuat drumul pe forestier. Între Cheile Râmețului și satul Poiana, acolo unde am luat prânzul, ne-am tot găsit scuze să ne oprim și să fotografiem câte ceva până ce nu ne-a dat seama cum a trecut jumătate de zi.

Mâncare tradițională și spirit de offroad

Uite așa a ajuns Doru să se declare mai repede înfometat decât Zdeto, care rezista cu stoicism tentației de a protesta, atunci când am ajuns printre dealuri cu drumuri forestiere pline cu bălți, printre văcuțe și case tradiționale, într-o curte din Satul Poiana (eu defineam satul ca o aglomerare de oameni și pe aici păreau că erau gospodării la distanțe de kilometri). Prânzul ăsta a fost mai mult decât o astâmpărare a foamei, a fost o experiență. O masă albă așzată într-o grădină parcă izolată de lume, lângă șure tradiționale din Țata Moților a fost încărcată cu bunătățuri, de la ciorbă rântăcioasă la brânză și plăcinte tradiționale.

Mâncarea a fost tare bună. Nu îmi mai amintesc exact cât de bună pentru că am prins drag de afinată, vișenată și alte siropuri cu alcool din Apuseni, care se servesc de obicei înainte de masă 😛

În ultima zi am mers la aventuri în Cheile Râmețului, dar despre asta data aviatoare.

Noi: Doru, Mircea, Răzvan, Vali, Eros, Zdeto, Dan (câștigătorul acestei etape a concursului și viitor deținător de blog), Robert, Cătălin, je

echipa de bloggeri

Hopuri printre coline, drumuri neasfaltate, pierdut prin păduri cu mașina, mese câmpenești ușor improvizate, noroi cât cuprinde și o companie de milioane. Pentru că dacă aleg să călătoresc cu mașina destinația, atmosfera și compania sunt cele care dau farmec. După cum bine spunea Doru, nimic bun nu ți se poate întâmpla în week-end stând în casă!

P-S1: Cine vrea să participe la experiența asta super faină încă are o șansă, dacă participă la concursul #Goodyear4x4 (și aici)

P-S2: încă aștept sticlele de vin de la Zdeto. Nu de-alta, dar în spiritul cămătarilor târgovișteni, mă aștept la dobândă pentru întârzieri! Muhaha

P-S3: Cum eu mi-am ucis aparatul foto în ultima excursie în Alpi, o parte din poze sunt făcute cu un mirrorless Olympus OM-D M-10 împrumutat de la F64.ro. Restul pozelor – care mai de care mai frumoase – sunt făcute de Zdeto, Eros, Mircea sau Doru.

Videoclipul ieșirii:

Goodyear – Apuseni – Winter Edition #goodyear4x4 from razvanbb on Vimeo.