După ce am făcut încălzirea pe traseele din fața nordică a vârfului Aiguille du Midi și am dormit o noapte la refugiul Abri Simond, eu una m-am trezit cu o durere de cap și foarte chianună. Era de așteptat, la așa aclimatizare forțată. Înțelept ar fi fost să facem un traseu de mai jos în prima zi, dar noi am urcat cu telcabina direct la Aiguille du Midi, ca să profităm cât mai mult de timpul frumos (riscul era, clar, să ne bucurăm mai puțin dacă ne era rău).

Nu cunoșteam zona din punct de vedere al traseelor de gheață și voiam să alegem un traseu mai lung pentru a treia zi. Prin urmare, ne-am orientat pentru ceva mai scurt pentru a doua rută (cât să vedem cum mă simt) și să avem timp și de recunoaștere.

Traseu: Culoar Perroux
Grad de cățărare la gheață: III 4+
Grad de mixt: M5
Cotație globală: TD-
Lungime: 350m
Amplasare: Triangle du Tacul, Mont Banc

Aflat lângă clasicul Culoar Chere, Culoarul Perroux este o rută modernă de gheață și mixt, cu o line mult mai fină. Din datele pe care le aveam știam că dificultatea depinde de caliatea puținei gheți care se formează pe rută. De aceea traseul are obiceiul să fie în condiții după perioade de vreme proastă. Înainte aveam aproximativ o luna și ceva de vreme bună 🙂

topo mont blanc du tacul goulotte perroux

Prima porțiune din traseu, până la culoar, este formată de o pantă de zăpadă de peste 60m lungime, crestată de o râmaie, care conduce la baza peretelui Triangle du Tacul. Traseul pornește imediat în stânga Culoarului Chere, din aceași regrupare, și urmează un culoar care începe încurajator, cu mai multă gheață. Pe măsură ce urcăm gheața se îngustează și lasă loc stâncii.

Astfel, după prima lungime propriu-zisă regruparea o facem la pitoanele fixate în stânga. Mai sus limba de gheață era întreruptă de o secțiune de stâncă. Aveam să întâlnim prima secțiune de mixt. Wai, ce fain a fost. Cu un picior pe limba super subțire de gheață și cu dreptul blocat într-o fisură de granit, încerca să fixez lamele de pioleți pe fisurile de mai sus. Vreo 3 metri nu aveau deloc gheață, pregătind parcă următoarea porțiune.

Mă așez eu comod în regruparea a treia, pipăindu-mi geaca după aparatul foto, doar ca să descopăr că nu mai este. Să îl fi pus oare în alt buzunar? În fiiine, nu este timp acum de el, îl caut mai târziu. Și l-am căutat. L-am și găsit… la baza traseului, după rapeluri, doar o umbră din aparatul care obișnuia să fie. Pesemne că se prelinsese pe stânci câteva sute de metri.

Poze din lungimile 1, 2 și 3 preluate de pe un alt blog:

Urma o lungime grea. Aici, din pozele găsite ulterior, am aflat că se formează o limbă fragilă de gheață. Acum ne-a scutit de dilema dacă este sau nu stabilă, dispărând în totalitate. Era astfel o lungime de dry tooling la granit. O traversare pe față căzută la dreapta, spre o fisură asigurată cu un piton și o nucă fixată acolo (și o cordelină care noi credeam că ține și mai bine că nu am verificat). A doua porțiune a lungimii nu mai are asigurări și se termină cu un spit care anunță traversarea dreapta. Aici traseul intră în Culoarul Chere, pentru a se despărți din nou la stânga pe o porțiune de dry tooling.

Noi nu am mai făcut ultima lungime înainte de terenul mai ușor și accidentat. Am rapelat la baza traseului și ne-am retras ușurel către Refugiul Abri-Simond, unde eram cazați.

Înainte să intrăm în Culoarul Perroux cochetam cu gândul de a merge să inspectăm zona unde se află Culoarul de gheață Gabarrou-Albinoni, pe care doream să îl facem a doua zi. Probabil ne-am lenevit, probabil am crezut că este foarte intuitiv să îl găsim, dar cert este că nu ne-am mai dus în recunoaștere și maaaare greșeală am făcut.

 

Până una alta, am prins un alt apus superb la refugiul Abri Simond, cu panoramă peste Valea Chamonix…

Culoarul Perroux

Culoarul Perroux