Lume lume, se pare că Moldova chiar se unește cu Țara Românească. Cel puțin la alpinism. Cel puțin ocazional…

Prin urmare, ocazional ieșenii ne vizitează și pe noi, purtătorii de hram bucureștean, și lasă Cheile Bicazului pentru mai însoritele Chei ale Râșnoavei și pereții populați cu animale feroce din spatele lor. Un astfel de animal feroce am ales și noi la această reuniune, când Octavian, Vali și cu mine am pornit în a înfrunta iepurașii feroce din Peretele Animalelor.

Traseu: Muchia Iepurașului (în probabil cea mai lungă parcurgere din istoria traseului)
Dificultate: 5A (un grad unflat cu generozitate!), 6+/6a la liber, 5+ cu A0
Lungime: 5 l.c.
Amplasare: Peretele Animalelor, Masivul Postăvarul (între Muchia Căprioarei și Diedrul Corbilor)

Noi știam că vrem să facem traseul ăsta de cu seara. Am spus și altora și se pare că i-am inspirat. Astfel, dis de dimineața – pe la 10 – ajungem la baza traseului și, hop, Darie (dacă am reținut eu bine numele) și Laura erau și ei la vânătoare de Iepuraș(i). Aveam echipă în față, dar cum nici nu ne grăbeam și traseul ăsta chiar nu îl mai făcusem, am zis că ne păstrăm planul și așteptăm.

Prima lungime este prăfoasă și conduce diagonal stânga spre un horn cu iarbă, în care se află regruparea. Se găsesc pitoane suficiente.

Cum stăteam cu Vali la taclale, incluzându-l pe alocuri și pe Cătălin, care era agățat în Lupul cel Rău, îl aud pe Vali șoptind parcă ceva de genul “mamă ce mare e… ferea!”. De sus se auzise o ruptură puternică și amândoi ne-am lipit de perete într-o clipită, ca să auzim cum cade în spatele nostru ditamai bolovanul. Cineva îl dizolcase din Muchia Căprioarei, pesemne. Râdem, glumim, dar este destul de înfiorător sunetul 🙂

ccatarare masivul postavarul

A doua lungime pornește pe fața din dreapta hornului și continuă apoi pe muchie până pe o platformă unde se află o regrupare ultra comodă. Lungimea are mișcări frumoase și ușoare, pe o stâncă relativ compactă.

În a doua regrupare am mai stat un timp îndelungat să ne bronzăm, să ne facem poze și să ne lăsăm încântați de o interpretare alpinistică a piesei Mă dusei să trec la Olt. În urma noastră urca rapid o echipă de brașoveni care nu s-a lăsat stingherită de ideea că mai sunt două echipe înaintea lor. Sau nu observaseră. Până am ajuns să plecăm din regrupare băieții ne-au ajuns.

 

A treia lungime pleacă în dreapta regrupării și continuă vertical, rămânând pe muchie. Regruparea ar fi fost probabil comodă, dacă nu ajungeam să fim 5 în ea :)). Nu știu dacă a mai văzut regruparea asta atâția oameni agățați de pitoanele-i ruginite.

catarare in muchia iepurasului postavaru

A patra lungime continuă pe creastă, până la un punct de traversare dreapta pe o față spălată. Aici este un fel de pas psihologic al traseului. Psihologic pentru că este asigurat bine înainte de traversare (care nu este nici lungă, are vreo 3 metri). Este vorba despre o trecere dreapta pe o placă fără prize la picioare, dar alveole generoase la mâini. La o adică, se poate trece și la artificial. După ea urmează teren ușor până într-o regrupare comodă, pe o brână mare de iarbă, la umbră.

Ajunsesem din nou echipa mixtă din față și am așteptat să treacă ei prin hornul emblematic al Muchiei Iepurașului, în a cincea lungime. În lungimea asta există două variante: fie mergi pe traseul clasic, parcurgând hornul, fie îl ocolești prin stânga pe linia crestei