Traseu: Cheia – Cabana Muntele Roșu – Stația Seismică Muntele Roșu – Vârful Muntele Roșu – La Răscruce: Creasta Zăganu Gropșoarele-Vârful Gropșoarele – înapoi

Pentru a doua ieșire cu schiurile de tură am ales Munții Ciucaș, în ciuda avertismentelor că nu prea ar mai fi zăpadă pe acolo. Chiar nu prea mai era zăpadă pe acolo, dar mergea cât de cât de schi. Pe drumul dinainte de satul Cheia, prin pădure, Mati a oprit mașina ca să vedem o bufniță superbă parcată pe o creangă deasupra drumului. Era imensă și era super frumoasă. Fiind prima dată când vedeam așa ceva, am fost absolut încântată!

Am urcat cu lanțurile pe roțile de la mașină până la Cabana Muntele Roșu, care acum este închisă. Pe pajiștea din zona cabanelor zăpadă nu prea mai este. Fâșii strâmte ici colo îți pun mintea la contribuție dacă ai putea să faci urcarea pe schiuri fără să dai de iarbă. Intenționam să urcăm pe Muntele Roșu, să traversăm la Cabana Ciucaș și înapoi pe Valea Berii (traseul aici). Doar că altitudinea întoarcerii nu este foarte mare și ne îndoiam că se mai poate face toată pe schiuri.

Am ajuns târziu lângă Cabana Muntele Roșu, așa că planul de a ajunge pe schiuri la Cabana Ciucaș si înapoi mi se părea nerealizabil în timp util pentru mine. Mai ales când nu se vedea multă zapada în jur. Prin urmare, m-am încăpățânat să nu merg cu grupul ca să nu îi țin în urmă.

Nu au plecat de 5 minute și mi-am eliberat schiurile din mașină, hotarâtă să le scot la o plimbare de una singură. Voiam totuși să învăt mai mult cum sa schiez…

Creasta Zăganu – Gropșoarele:

schi de tură pe Muntele Roșu
muntele rosu, muntii ciucas iarna
Am parcurs peticele de zapadă din poiană și am ieșit în fața pantei care urcă pe Muntele Roșu. Urcând așa, pe o pantă cu zapadă moale, îmi tot fugea schiul înapoi. Părea să fie încălzit bine stratul de deasupra, pentru că uneori se exfolia sub schi. Nu mai pusesem schiurile pe așa zăpadă, dar dacă ar fi fost în cantitate mai mare, cred că ar fi fost zăpadă de avalanșă prin topire.

Când mă tot întrebam dacă fac eu greșit de îmi tot alunecă schiurile, apare Mati, costumat de zile mari. Ce drăguț, a venit sa mă încurajeze în a-i urma.
Muntele Rosu, Muntii Ciucas
varful muntele rosu iarna
Între timp apar și Octavian cu Vio, care profitau de ocazie să învețe coborâri offpiste. Se descurcau binișor și aveau curaj să mearga până la cădere. Eram geloasa, în felul incurajator, și pentru mine și pentru ei.

Vio aterizează lânga mine, într-o cădere super haioasă. Noroc că era zapadă mare și moale! Observați ce delicat sare schiul de pe clăpar…

Apă! Apă! :))
muntele rosu, muntii ciucas
Voiam să pot face și eu așa! Er… exceptând căderile :))

schi de tura romania

iarna muntele rosu muntii ciucaș
muntele rosu iarna
Urmează o traversare frumoasă pe curbă de nivel, printre brazi.
schi de tură

muntele rosu, muntii ciucas
schi de tura romania
Urcăm panta și înaintam spre intersecția traseului nostru cu Creasta Zăganu Gropșoarele.
schi de tura
La Răscruce am calculat că ne-ar fi prins întunericul, probabil, pe la Cabana Ciucaș. Asta însemna că am fi cărat schiurile în spate pe întuneric. Prin urmare, aveam să coborâm pe drumul pe care am urcat. Ciucașul nu este un munte înalt așa că zăpada are șanse să dispara de aici mai repede.
schi pe muntele rosu
muntele rosu muntii ciucas
schi de tura muntele rosu
La coborâre m-am încăpățânat să nu dau schiurile jos, dar cum înca nu le stăpânesc atât de bine, m-am trezit făcând plugul printre petice de zăpadă. Apoi a urmat traversarea pe curbă de nivel, prin pădure, prin derapaj.

iarna mutele rosumuntii ciucas iarna

 Ultima pantă a fost cu emotii. Nu prea intelegeam eu cum e cu zăpadă mare, dar când înclinația a scăzut, a crescut curajul meu de a lua viraje :). Uof, mai am mult de învățat și mult curaj de prins, dar ajung eu acolo!
schi de tură
Am ajuns jos numai bine, la apus. O zi care a ajuns până la urmă foarte frumoasă. Am fost recunoscătoare că am oameni așa de faini în jur.
schid e tură romania