Unde: Voineasa /  Lacul Vidra, Muntii Latoriței Sâmbătă schi de tură pe pantele din Munții Latoriței, duminică schi de pârtie pe domeniul schiabil Transalpina

Părăseam Bucureștiul sub o ploaie torențială, la 6 dimineața. Ne așteptau 4 ore de condus până în orașul Voineasa. Aici este patria Munților Latoriței și zona în care drumul Transalpina taie munții. Eu eram juniorul din tura asta, cu schiori de tură experimentați precum Gioni, Corina sau Rudi, cu Vio, Octavian,Cătălin și novici foarte curajoși, precum Torică.

Muntii Latoritei au o dezvoltare mai redusă în raport cu celelalte masive, culmea principală a acesteia depăşind 30 kilometri lungime. Numele lor provine de la cel al Latoriţei, principalul afluent de dreapta al Lotrului, toponimul munţilor fiind stabilit deci după numele văii mai importante din regiune. Ca teritoriu administrativ, Munţii Latoriţei se situează în partea nord-vestică a judeţului Vîlcea. carpati.org

Sâmbătă: schi de tură pe pantele din Munții Latoriței

Am intrat pe drumul asfaltat care duce de la Voineasa la pârtiile de schi iar la punctul de belvedere / șaua de unde drumul începea să coboare, am oprit mașinile.

iarna pe transalpina
schi voineasa transalpina
ski tura transalpina, voineasa
Poteca pornește direct prin pădure, formând un culoar printre brazii încărcați de zăpadă. Urcam lin și schiurile nu ne lăsau să ne afundăm în zăpadă. Mă simțeam ca elful din Lord of the Rings. Zăpada trecea de jumătate de metru pe aici și nivelul avea să crească.
ski tura voineasa, transalpina, romania
De când am dat de stână, un vânt supărat ne-a întâmpinat, ridicând stratul fin de zăpada de deasupra.
ski tura romania, valcea
Ningea cu soare și păreau să fie doar scântei în preajmă, animate de la vântul care ne luase în primire. Grupul care urca pe rachete de zăpadă și pe care îl depășisem deja nu a mai continuat de aici. Nu părea să îi încânte ieșirea de sub adăpostul brazilor.
schi de tură Vidra, Munții Latoriței
ski tura vladeasa
Zăpada își tot schimba consistența, de la pufoasă, la crustă, la de-a dreptul înghețată. Era exasperant că uneori alunecam în spate și nu știam ce greșesc. Până la urmă tot sfatul lui Gioni a fost cel mai util, să pui cât mai mult pielea de focă pe zăpadă, chiar daca sentimentul de nesiguranță te-ar îndemna să plasezi canturile.
schi de tură Vidra, Munții Latorițeischi de tură Vidra, Munții Latoriței
ski de tură in romania, valcea
urcare pe schiuri de tură
Când ne-am apropiat de creastă era cât pe ce să fiu doborâtă la pamânt de suflul vântului. Părea că duce toată zăpada aia scânteietoare după munchia din dreapta, făurind o priveliște superbă.
ski de tura romania transalpina
schi de tură Vidra, Munții Latoriței
schi de tură Vidra, Munții Latoriței
Din creastă, Vio și cu mine am coborât pe unde am urcat în timp ce ceilalți au coborât pe partea cealaltă a versantului. Aveau să vadă o avalanșă chiar pe una dintre pantele pe care au coborât, înainte să treacă o a doua oară pe acolo. Părea să fie multă zăpadă proaspătă în zonă.
ski de tura romania transalpina

Pe pantele mai line chiar mă simțeam în elementul meu să cobor. Erau pantele cu înclinație mare cele pentru care nu mă simt încă pregătită.

schi de tură Vidra, Munții Latoriței

Eram tare mândră de coborârea prin pădure, prin powder, unde am reușit să mențin alunecarea fără să cad, fără să mă opresc în vreun brad și să fac cu succes trecerea de la poweder la poteca bătută și invers, printre coline. În mine zace un schior care încă nu are curajul să iasă, clar :))

Duminică: Schi de pârtie la Vidra

Unde: Pârtia 1, domeniul schiabil Transalpina, Zona Lacul Vidra Mai multe informatii, pe site-ul Trans-Alpina

A doua zi am luat același drum, dinspre Voineasa spre Lacul Vidra, doar că l-am mai continuat vreo jumătate de oră până la pârtiile de schi. Prin urmare, pârtia este departe de orice urmă de civilizație sau de cazare (cam vreo oră de condus de unde am fost noi cazați, la un hotel înainte de Voineasa.

Pârtii nu sunt așa de multe pe acest domeniu schiabil: vreo două sus (la capătul telegondolei, pentru începători – servite de un teleski) și Pârtia 1 (care are vreo 2,2 km, este medie și are și variațiuni negre)

  • Prețul unui ski pass de jumătate de zi (valabil după ora 12:30): 55 lei
  • Lungime pârtie: 2,250 m
  • Culoare pârtie: roșie (opțional, cu secțiuni negre) + opțiuni de coborâre offpiste prin pădure
  • Instalatiile au fost deschise până la 17:30

 

Am reușit să cobor de 9 ori în 4 ore jumătate, ceea ce la mine este un super succes. Asta și faptul că am coborât doar în cristiane, pentru prima dată nu am mai folosit deloc plugul. Asta m-a ajutat și să prind mult mai multă viteză și pas cu pas să am încredere să leg viraje.

Rudi, surprins de Corina la săpături după comori: ski de pârtie transalpina Nici nu remarcam cum trece timpul, concentrandu-mă să mă așez mai bine pe schiuri, să iau virajele mai repede și mai fluid, să nu cad pe micile zone de gheață (nu am reușit mereu). Era un univers întreg care mă ținea ocupată. Cu toate acestea, pe la final de zi mă cam plictisisem. Toată ziua m-am dat singură, ceilalți grupându-se în funcție de tipul de schiat preferat. Noroc că nu prea poți sta locului să te gândești, nu există vreun restaurant / bar călduros în zonă care să te poată primi. Deci ori te miști, ori îngheți 😛

Mai exact:

  • nu există baruri/localuri călduroase în zonă. Sunt câteva tarabe care vând vin fiert, ceai și alte gustări, dar trebuie să stai în frig ca să te bucuri de ele.
  • există în zonă mai multe magazinașe de închiriere echipament, dar cum noi nu aveam nevoie, nu m-am uitat la prețuri.

Corina a făcut niște fotografii foarte frumoase, pe care le puteți găsi aici.

 A fost un week-end tare fain!