Aurel Sălășan locuiește în Arad și își trage seva de la poalele Retezatului. “Merg pe munte de când mă știu. Părinții mă trimiteau cu caprele. Am copilărit într-un sătuc cu cele mai multe pietre din România, la poalele munților Retezat, și cunosc din priviri unghiul în care talpa papucului/bocancului nu alunecă pe piatră (udă ori uscată).”

În 2013 Aurel a făcut parte din expediția românească pe Nanga Parbat, ruta Schell – fața Rupal (fără oxigen suplimentar şi ajutor din partea high-porterilor, expediție din care au mai făcut parte Zsolt Torok, Marius Gane, Teofil Vlad, Bruno Adamcsek). Printre expedițiile din care a mai facut parte sunt pe Varful Alpamayo, ruta Ferrari (5947m) și în Thian Shan (Kazakhstan) pe Vârful Khan Tengri.  Asta ca să nu menționez traseele parcurse în România.

aurel salasan interviu

Recent, Aurel a urcat alături de Alin Stana în Patagonia pe Varful Fitz Roy, ruta Franco-Argentina (300m + 650m 6c (6a/C1), TD/ED). Mai multe detalii pe eClimb.ro. A fost prima expediție românească ce a ajuns pe vârf.

1. Ești “ceea ce te cațeri”?

Pot spune că sunt “ceea ce cațăr” atâta timp cât cobor în frecvența mea de bază și reușesc să neutralizez ego-ul. Poți să fii una cu stânca, să fii natura însăși, nu să fii doar un simplu observator separat de ce te înconjoară.

2. Membru al unui club montan/ sportiv? De ce?

Fac parte din Clubul Explorer Arad și ATM (Asociația Turiștilor Montani – secția de alpinism “Phoenix”). Acolo găsesc oamenii cu care sunt pe frecvență, care mă înțeleg, susțin și încurajează.

3. De ce te temi cel mai tare (în sportul ăsta)?

Mi-e teama că balanța tinde să se încline spre competiție și individualism. Eu văd alpinismul ca unul din cele mai pure moduri de a-ți descoperi interiorul, de a dobândi echilibru și control mental asupra fricilor, de a discerne. Un alpinist bun tține cont în egală măsură de puterea fizică și psihică plus că mai are nevoie de intuiție foarte bună pentru orientare și condiții meteo.

4. Cel mai ciudat vis în cățărare?

Pot spune unul pe care l-am avut și care poate părea ciudat. Când eram mic (11, 12 ani – când nu aveam habar de alpinism) mă visam în peretele Rupal. Eram așa fascinat de fața Rupal și Nanga Parbat încat mă cutremura. Mă vedeam noaptea acolo pe verticală într un mediu auster, frivol și decorat de un viscol năprasnic. 16 ani mai târziu am reușit să urc pe acolo… interesant, nu? Acest semn putea fi interpretat iar decizia mea de a merge acolo să fie negativă având în vedere că rata mortalității pe acea rută era de 50%. Dar vorba aia.. think pink! Mai am vise nu neapărat de cățărat… de exemplu să traversez Groenlanda pe schiuri smile emoticon.

5. Trei cățărători care te inspiră 

Alex Honnold, Jerzy Kukuczka, Colin Haley

6. Ce te motivează?

Motivația mea este conexiunea cu natura, stânca și toate elementele primordiale vieții. Practic îmbrațișezi și cu mâinile din ceea ce ești zămislit, îmbrațișezi viața.

7. Ce te demotivează?

Nu aș vrea să mă demotiveze ceva, însă vreau să țin un echilibru și să admit că mai există si alte forme prin care poți avea o strânsă legătura cu ceea ce te înconjoară.

8. Cum îți alegi o zonă de cățărare pentru vacanță?

În funcție de perioadă, vreme și dispoziție. Mă bucur când ajung în locuri liniștite, neantropizate… ce te energizează prin abundență și frumusețe.

9. Cum îți alegi echipamentul, în funcție de ce?

Sunt trasee pe care le cunoști sau ai descrieri bune. În alpinism sunt diferențe foarte mari de la cel de altitudine până la escaladă și bouldering. În principiu am o perspectivă a tot ceea ce vreau să fac însa ideea este să mergi cât mai ușor, fără kg în plus. Eficiența și răbdarea deși nu sunt pe același palier, este bine să le deții.

10. Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?

Am mai inițiat, am dat sfaturi din experiență și am încercat să le invoc legătura cu natura, să se bucure de peisajele din jur, să simtă stânca și spiritul muntelui.

11. De ce crezi că este nevoie pentru creșterea sportului în România?

De dragoste și bucurie pentru mișcarea în natură. De aici pleacă totul. Când copiilor le oferi o cale deschisă spre verdele ierbii și albul zăpezii, atunci inima li se deschide spre ceea ce vor cu adevărat. Fără să cunoască noțiunea de performanță ei vor ajunge la nivele impresionante pentru că vor iubi ceea ce fac. Sportul în natură are toate armele pentru tot ce este negativ în jur. E sănătate. E secretul unei vieți echilibrate și a purificarii sufletului.

12. Ce nu te intreabă nimeni, dar ai vrea sa răspunzi?

Nu mă întreabă nimeni ce caut defapt cu adevarat.

13. Care este răspunsul?

Mă caut pe mine într-o fântână. Lumina vine când te obișnuiești cu întunericul 🙂

Pe Aurel îl mai găsiți și pe Facebook: aici 🙂