Mihnea Radu Prundeanu, un cățărător complet de pe meleagurile clujene. Este atât de ambițios și de pasionat de toate formele de cățărare încât își dedică tot timpul disponibil în direcția asta. Deja are numeroase realizări montane. Lucrează și ca ghid montan și are și simțul umorului 😛

Printre realizările sale alpine se numără parcurgerea împreună cu Alex Prigoană, în 2015, a Rutei Slovene de pe Pilierul Croz, fața nordică Grandes Jorasses, și Ruta Heckmayr de pe fața nordică a Eigerului. În aceași echipă a deschis o rută nouă în peretele nordic al Vârfului Lespezi din Făgăraș, BPTL. Mihnea are în portofoliu și munți cu altitudini mai mari, atingând Vârful Alpamayo (5947 m) pe ruta directă franceză, Vârful Tocllaraju (6034 m) pe fața vestică, Vârful Khan Tegri (7010 m) din Thien Shan, Denali (6190 m) din Alaska sau o nouă rută pe Khhang Shiling (6360 m) din India. Lista nu se termină aici și abia atinge traseele parcurse în România. O să mai auzim de Mihnea în materie de realizări montane.

V-am spus că lucrează și ca ghid montan? A atins chiar și Vârful Mont Blanc 😛

mihnea prundeanu pe Grandes Jorasses pilierul croz

1. Ești “ceea ce te cațeri”?

Uneori da, alteori nu. În primul sens al întrebării, în cea mai mare parte din timp încerc să fiu mai mult decât un
cățărător sau alpinist și mă străduiesc să inserez această activitate printre cele de zi cu zi. Iar în al doilea sens al întrebării și anume dacă mă reprezintă traseele pe care le cațăr voi răspunde la fel: uneori da, alteori nu. Cel mai simplu ar fi să spun că îmi place să fiu ce trasee aș vrea să parcurg, deoarece traseele pe care mi le setez ca obiectiv sunt mai dificile decât ce pot eu să fac. Mă motivează să devin mai bun decât sunt acum iar uneori procesul acesta de trecere de la un nivel la altul necesită mult timp.

2. Membru al unui club montan/ sportiv? 

Sunt membru al Clubului Alpin Român, Secția Universitară Cluj

3. De ce?

Cred în organizare și cred că pentru ca acest gen de activitati să se dezvolte în mod armonios și la noi în țară este nevoie și de cluburi, insituții, școli și asociații de specialitate. Am învățat să merg pe munte și să mă cațăr de la oameni care făceau parte din cluburi. Cred că și eu pot să dau mai departe ceea ce am învățat și ce știu, într-un mod mai eficient, tot într­-un mediu organizat.

4. De ce te temi cel mai tare (în sportul ăsta)?

Cred că cel mai tare mă tem că nu voi avea timpul sau “puterea” să urc toți munții sau traseele pe care mi le doresc și pe care mi le-­am propus.

mihnea prundeanu la dry tooling, interviu ghid montan roman

5. Cel mai ciudat vis în materie de cățărare?

Vis = a) dorință sau b) cea am visat eu odată? Răspund la amândouă 🙂

a) Visez să reușesc odată să parcurg un traseu nou pe un munte mare și serios (7000, 8000 m) în stil alpin. Să-mi demonstrez mie că pot fi capabil de o astfel de performanță, fără să fiu un super talent al sportului, fără susținerea financiară a unei familii înstărite și fără a proveni dintr-­o comunitate în care alpinismul este văzut ca o industrie (SUA, Elveția, Franța etc) [notă Ioana: trebuie menționat că puține companii din România înțeleg importanța și avantajele de a fi asociat cu un sportiv de performanță care inovează în domeniul său și se asociază cu numele companiei respective]

b) Am visat odata că mi-­am scăpat papucii de cățărat dintr-­o regrupare într-un perete mare. De atunci mă gândesc la asta aproape de fiecare dată când ajung într-­o regrupare și îmi dezleg espadrilele. Încă nu mi s-­a întâmplat în realitate… 🙂

6. Trei cățărători care te inspiră 

Doug ScottMarko PrezeljSteve House
… toți sunt încă în viață 🙂

7. Ce te motivează?

Uneori mă motivează anturajul sau coechipierul, alteori traseul, linia sau muntele pe care vreau să urc. În principiu cel mai tare mă motivez atunci când știu că se întrunesc condițiile astfel încât să pot să-­mi depășesc limitele sau să realizez ceva nou, inedit.

8. Ce te demotivează?

Ploaia! … lipsa dorinței comune din partea coechipierului și cred că uneori prea multe eșecuri la rând.

9. Cum îți alegi urmatorul traseu?

Consult mult “presa” de specialitate, mă documentez despre zone montane în care îmi doresc să ajung și la un moment dat găsesc ceva care mă inspiră. Apoi, încep să visez la un obiectiv și încet, încet, să concretizez cât mai mult. Astfel îmi apare în minte un vârf sau un perete, apoi o linie sau un traseu pe el.

În funcție de ce? Depinde într-­adevăr și de condiția mea fizică (de obicei aleg ceva puțin mai greu decât evaluez că pot face); de pregătirea tehnica; de vreme; dacă doresc să fie pentru antrenament sau pur și simplu de plăcere.
mihnea prundeanu la cățărare pe gheață, interviu ghid montan romania

10. Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?

Da, destul de mulți. Unii dintre ei mi­-au ajuns parteneri de cățărat, prieteni buni și acum ne cățărăm cot la cot.

11. De ce crezi că este nevoie pentru creșterea sportului în România?

Creșterea alpinismului sau a escaladei în România poate însemna multe. Dacă ne referim la performanță, atunci avem nevoie în primul rând de o bază mai mare de selecție pentru că talente există și la noi așa cum sunt peste tot. Apoi, e important să existe un sistem (insituție, club, federație sau chiar companie) care să găsească aceste talente și să le susțină (financiar, logistic, educațional) până când carierele lor să înceapă să dea roade și să­și câștige independența. Urmează feedback-­ul performerilor care trebuie să contribuie la imaginea acestor activități, la atragerea de noi practicanți, să fie un model pentru alții.

Dacă ne referim la creșterea calității practicării activităților montane aici cred că este nevoie de asociații care să atragă un număr cât mai mare de practicanți și să le transmită principiile de bază în mersul pe munte (cum să lași muntele curat în urma ta, cum să nu distrugi pădurea/stânca/cabanele, cum poți practica sport la munte, nu doar grătare etc)

Și cred că în societatea noastră toate acestea merg mână în mână și cu aspectul economic. Ca oamenii și instituțiile din care fac parte să se poată implica și mai mult trebuie să existe și un câștig. Aici treburile se complică…

12. Cel mai stresant moment la cățărare. Cum ai trecut prin și peste el?

Eram împreună cu Vasile Dumitrică și Cosmin Andron în Himalaya și încercam să urcam un vârf numit Kullu Makalu pe un traseu nou, o linie care nouă ni s-a părut interesantă. Pe la pranz, însă, soarele a început să bată pe fața pe care eram și zăpada a început să se topească, nemaiținând pietrele în loc. Știam că trebuie să ne mișcăm repede să ajungem în dreptul unui pilier unde eram la adăpost. Prea târziu, însă, căci de deasupra noastră, dintr-o brână, s-a desprins un bolovan imens și s-a spart într-o sută de bucăți, prăvalindu-se asupra noastră ca o mică avalanșă de pietre. Vasile a avut timp să se ferească. Eu și Cosmin pur și simplu ne-am lipit cât am putut de mult de perete și am strâns de pioleți. Unul din bolovani m-a lovit în rucsac. Șocul a fost atât de mare încât mi-au amorțit ambele picioare pe loc. Rucsacul s-a spart și din el au luat-o la vale spre prima crevasă de la baza peretelui sacul de dormit, cortul, mâncarea și ce mai era prin el. Pentru un moment mi-am văzut moartea cu ochii. Dacă bolovanul mă nimerea în cap sau dacă nu aveam rucsac în spate, acum nu mai eram viu. Am început să-mi simt încet piciorul drept, dar cel stâng încă nu și nu mai puteam călca pe el. Au urmat vreo 6 rapeluri lungi și dureroase până la baza feței. Era evident că nu mai eram în stare să continuăm traseul. Băieții m-au ajutat să cobor și au procedat cum era mai bine posibil.

În următoarele două zile mi-am târât piciorul pe un ghețar accidentat și pustiu până la tabăra de bază și apoi până la prima așezare, de unde am luat un autobuz spre civilizație. Mai târziu, la spital, am aflat că avusesem o fractură de vertebră lombară. Simțul în picior mi l-am recăpătat treptat, însă durerea a persistat încă vreo două luni.

A fost cu adevărat un moment stresant și de lungă durată. După accident am avut momente în care am crezut că nu voi mai putea să merg pe munte vreodată. Apoi, mult timp am fost foarte speriat de orice zgomot care semană cu o cădere de pietre.

13. Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea sa răspunzi?

“Mihnea, vrei finanțare pentru următoarele 5 expediții?”

14. Care este răspunsul?

:))

 

Mihnea are un website în care își mai prezintă din traseele parcurse, unde îl puteți contacta și dacă vă interesează serviciile sale de ghidaj montan: http://mihneaprundeanu.com