Cristina Pogăcean, după 9 ani de atletism de performanță începe practicarea alpinismului în anul 2004. Începand cu 2005 participă la numeroase competiții de bouldering, escaladă sportivă, escaldă pe gheață și dry-tooling și reușește ca până în 2014 să obțină 25 premii din care 15 locul 1. În 2011 obține locul 6 la Campionatul Mondial de Escalada pe Gheață (etapa Busteni) la proba de viteză iar în 2012 ocupă locul 8 la același Campionat Mondial, tot la proba de viteză fiind până în prezent cel mai bine clasat sportiv român la un campionat mondial de escaladă pe gheață.

În anul 2006 urcă pe Elbrus (5648m alt) în Caucaz și în 2008 urcă pe vârfurile Chapaev (6130m alt) pe creasta nord-estică și Khan Tengri (7010m alt) pe ruta clasică de pe fața nordică, în cadrul unor expediții românești. În toamna anului 2011 încearcă, împreună cu C. Andron (RO) și W. Yip (UK) deschiderea unui traseu în premieră, în stil alpin, pe peretele sud-vestic al vârfului Shishapangma (8013m alt) echipa ajungând până la 7200m de unde sunt nevoiți să se retragă. În 2013 urcă împreună cu C. Andron, în premieră mondială vârfului Gandharva Chuli 6248m (Annapurna Himal, Himalaya) în stil alpin (Traseul Romanesc TD+ 2000m). Traseu pentru care au fost prezenti pe lista lunga, în același an, a “Pioletului de aur” (în Franța), cel mai prestigios titlu pe care îl poate avea un alpinist în cariera sa.

Cristina Pogăcean pe Shisha Pangma

Ce mai este de admirat este faptul că ea are o activitate profesională intensă, deci nu își rezumă dezvoltarea la elementul cățărării.

Pentru mine Cristina este poate cea mai inspirațională cățărătoare din România, dezvoltată sportiv multilateral și cu o prezență cu adevărat zen. Este o persoană despre care voiam să știu mai multe lucruri și, iată, vă împărtășesc și vouă o parte dintre ele:

Ești “ceea ce te cațeri”?

Practicarea acestui sport se reflectă cam în tot ce fac, atât pe plan profesional, personal și spiritual. Cuvântul potrivit este “echilibru”, fiind un sport complex pe care pot să-l definesc prin putere de concentrare, determinare și rezolvarea unor probleme / situații pe care cu greu la început credeam că le voi putea depăși. Astfel că prin cățărat am învățat și încă învăț să-mi completez lipsurile, indiferent de domeniu, aplicând aceeași strategie.

Membră a unui club montan/ sportiv?

Am activatat în cadrul Clubului Alpin Român secția Universitară Cluj din anul 2004, fiind unul dintre membrii fondatori ai secției iar din 2011 membru în Clubul Alternative TM. În prezent, din cauza timpului limitat și poate a obiectivelor puțin diferite față de activitățiile din club, implicarea mea este din ce în ce mai redusă. Așteptăm urmașii să preia ștafeta.

De ce?

Pentru că puterea unui ONG de a educa și informa este mult mai mare decât puterea pe care o poate avea un singur individ asupra comunității. Altfel spus, lucrul în echipă este mai productiv pentru toată lumea.

Cristina Pogăcean la schi în Șureanu

De ce te temi cel mai tare (în sportul ăsta)?

Nu cred că mă tem de ceva anume, totuși au fost situați în care mi s-a făcut frică. Nu cred că este un lucru rău să-ți fie frică, este un instinct de apărare al corpului, important e cum gestionezi situația și cum poți ieși mai repede din zona de disconfort.

Cel mai ciudat vis pe care îl ai vizavi de cățărare?

Dacă e vis atunci pot să zic 😛

Mi-ar plăcea ca în același an să pot să leg măcar un traseu de dificultate 8a, să urc un vârf de 8000 de metri sau, de ce nu, o linie nouă pe un vârf de peste 6500 de metri și să ma clasez în primele trei locuri la un maraton sau ultra-maraton. Fizic nu mi se pare imposibil, financiar e mai greu.

Trei cățărători care te inspiră

Nu prea îmi place să-mi găsesc modele, pot să fur idei, calități, chiar și tipuri de antrenament, dar nu îmi place să mă compar sau să cresc în umbra cuiva, cred că fiecare avem unicitatea noastră și este printe puținele lucruri care ne aparțin, așa că de ce aș vrea să copiez pe alcineva? La capitolul acesta Cosmin și cu mine suntem destul de diferiți, el fiind pasionat și cred că a citit toate biografiile de cățărători celebri; am încercat și eu, dar nu cred că am terminat vreo carte.

Pot să dau, totuși, un nume: Ines Papert; mă impresionează faptul că este o sportivă complexă iar capacitatea mentală pe care o are nu am mai văzut-o la vreun alt sportiv.

Ce te motivează/ demotivează?

Nu știu dacă este bine sau rău, dar competiția mă motiveaza cel mai tare. Când zic competiție nu mă refer la ceva negativ ci cred că prin comparație cu alcineva reușesc să-mi depășesc propriile bariere; astfel, de fapt adevărata luptă e cu mine însămi.

Sunt complet demotivată dacă nu am un anumit obiectiv pentru care să mă antrenez. Indiferent că este escaladă, boulder sau implică mișcare cardio.

Cum îți alegi o zonă de cățărare pentru vacanță?

În ultimi ani vacanțele au coincis cu sezonul de expediții iar de multe ori am fost nevoiți să alegem obiectivul în funcție de buget.

Cum îți alegi următorul traseu? 

Ținând cont de forma fizică în care mă aflu și, de asemenea, linia traseului și mișcările trebuie să mă inspire.

Cristina Pogăcean a IWC

Cum îți alegi echipamentul, în funcție de ce?

De când am un soţ “AS” la acest capitol nu îmi mai bat capul. În cazul meu ai putea să mă întrebi cum îți alegi soțul în funcție de echipament? :))

Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?

Aș vrea să cred că da și mi-ar face mare plăcere să inițiez sau să antrenez persoane motivate.

De ce crezi că este nevoie pentru creșterea sportului în România?

De o bază cât mai mare de sportivi, pentru asta trebuie multă promovare și săli de escaladă / bouldering iar fără antrenori nu văd cum se poate realiza un progres rapid. Indiferent că ești pro sau începător, progresul pe care îl poți avea cu un antrenor / instructor îți salvează câțiva ani buni de platou.

Care este cea mai faină urare pe care ai auzit-o la cățărat?

Nu este faină ci funny: m-am întâlnit odată cu niște amici care nu se cațără, pe potecă în Cheile Turzii,  și mi-au urat “fir întins”.

Cum împaci profesia cu pasiunea pentru sport, mai specific cățăratul

Pot sa zic că le practic în egală masura și se completează la fel de bine, bineînțeles asta pentru un nivel de amator.

Care este cel mai fain moment pe care l-ai avut alături de alți cățărători/parteneri de cățărare?

De-a lungul timpului am avut ocazia să am mai mulți parteneri / partenere, indiferent că a fost vorba de expediții, alpinism, escaladă, probe de anduranță. Poate că și acesta este un motiv pentru care îmi plac așa de mult aceste sporturi, pe lângă faptul că învăț să mă cunosc pe mine din ce în ce mai bine, am ocazia să descopăr calitățiile și defectele unor persoane despre care ai zice că îi cunoști destul de bine în circumstanțe normale iar într-o situație mai dificilă rămâi șocat de reacțiile și deciziile lor.

Cred ca au fost prea multe momente faine încât nu pot să dau un singur exemplu, fiecare a fost special în felul lui. Cert este că în urma acestor momente relațiile de prietenie au căpătat o altă nuanță.

Pe Cristina o puteți contacta pe contul ei de Facebook, aici, sau o puteți întâlni cel mai adesea pe falezele de escaladă din preajma Clujului.