Rudolf Nagy, “Rudi”, poate fi considerat acum un cățărător bucureștean, deși provine din Zalău. S-a apucat relativ recent de alpinism, dar are tangențe cu muntele și în materie de mountainbike, maratoane montane, schi de tură sau pur și simplu plimbări. Recent, el a deschis împreună cu Alex Lungan un nou traseu în Peretele Văii Albe, Munții Bucegi, traseul Xibalba (și cred că sunt entuziaști să vadă și ce cred alții despre acest traseu). Din Alpi, prin Pamir, până în Iordania, Rudi acumulează experiențe și distanțe pe verticală.

O prezență retrasă, ambițios, Rudi pare că abia acum începe să prindă gustul pentru alpinism și să își deschidă perspectivele.

RUdolf Nagy la schi alpinism pe abrupturile Bucegilor, interviu

Cum ai ajuns să te cațeri?

Am început să mă cațăr relativ târziu, la 25 de ani. Eram de circa un an în București și începusem să am ceva experiență de trekking pe trasee marcate, dar a venit iarna și treburile deveneau serioase. Aveam colțari și piolet, dar experiență iarna zero. Apăruse pe grupul alpinet.org o invitație la un curs de inițiere în alpinism de iarnă, ținut de Marian Anghel, și mi s-a părut că de asta am nevoie. Pe parcursul celor 3 zile de curs am învățat multe lucruri, am descoperit abruptul Morarului și au început să mă atraga turele tehnice. Trecusem de la trekking la văi de abrupt atât iarna, cât și vara. În vara lui 2005 particip la un curs de inițiere ținut la Coștila de Vlad Popa, curs unde mă cațăr prima dată pe trasee de mai multe lungimi. Am noroc cu colegii de servici cu care încep să cumpăr bucle, espadrile, coardă și parcurgem primele trasee, descoperind faleze, pereți, trasee.

Ești “ceea ce te cațeri”?

S-ar putea zice că da. Când mă cațăr sunt 100% concentrat pe ce fac, mintea este prezentă. Așa și în afara cățăratului, dacă mă prinde ceva uit de noțiunea timpului, dar cum în cățărat sunt lucruri ce nu-mi vine a le face, așa și în viață se găsesc aceste ezitări.

interviu Nagy rudolf

Membru al unui club montan/ sportiv?

Am fost 2-3 ani membru CAR București.

De ce?

Doream să mergem în Peru, unde te lăsau fără ghid doar dacă erai membru al unul club afiliat UIAA.

De ce te temi cel mai tare (in sportul asta)?

Recunosc că mi-e frică de cădere, de o accidentare care să-i afecteze pe cei dragi.

Trei cățărători care te inspiră (nu conteaza perioada in care au trait)

Aș enumera oamenii care m-au influențat: George Sandu și Georgiana Gligor. Ei erau primii mei parteneri de coardă. Cu ei m-am cățărat prima dată cap de coardă, cu ei am descoperit zonele de cățărat din România, cu ei am experimentat ce înseamnă să ieși week-end de week-end la cățărat/munte.

La capitolul tehnic cel mai mult am învățat de la Marian Anghel și Cătălin Petrescu. De la Marian am învățat baza manevrelor de coardă și primele noțiuni despre plasamentele mobile iar cu Cătălin am făcut progrese în tehnica de escaladă.

Ce te motivează?

Dacă lucrez la ceva ce-mi place, când văd că acțiunile mele au efect, când pot să învăț pe cineva ceva. Mă demotivează un traseu înierbat.

Cum îți alegi o zonă de cățărare pentru vacanță?

Recunosc că sunt influențat de alții în această privință. M-aș simți foarte bine cu vacanțe în România, dar datorită prietenilor am avut experiențe și în alte părți ale lumii :), descoperind locuri frumoase.

la cățărat în Meteora. Foto de Șerban Cătălin

Cum îți alegi următorul traseu?

În mare parte alegerea depinde de pregătirea de moment și de parteneri. Cățărând mai mult în Coștila, ajung să repet traseele, lucru care nu-mi displace foarte mult, dar la sfârșit de sezon, când trag linie, ies în față imaginile din traseele parcuse pentru prima dată.

Cum îți alegi echipamentul?

În mare parte echipamentul este stabil: set nuci offset, 3-4 frienduri, eventual și setul de tricamuri. Nu aș pleca în trasee multipich fără un set de nuci, indiferent în ce perete ar fi.

Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?

Aș zice că da. Dacă mă duc cu începători la sală sau la stâncă încerc să le explic ce, cum și de ce trebuie să facă la cățărat/ munte.

De ce crezi că este nevoie pentru creșterea sportului în România?

De puțină deschidere la minte a oamenilor, mai sunt și alte sporturi în afară de fotbal.

Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea să răspunzi?

Un viciu la care ai încercat să renunți, dar nu ai reușit?

Care este răspunsul?

Privitul la televizor. Pot pierde ore întregi în fața lui: documentare, eurosport etc.

rudi nagy mountainbike

Povesteste-ne un pic despre un moment foarte stresant la cățărat

Eram în 2010 în Caucaz. După o săptămână de așteptat după permisul de graniță și vreme ploioasă, suntem nerăbdători să cățărăm vârful Djan-tugan (3991m) pe creasta estică. Dimineața ploaie măruntă, dar noi insistăm să intrăm în traseu. Mai încolo se face frumos, dar după prânz încep să se adune nori amenințători și tunete în depărtare. Momentele stresante au început când a început bâzâitul. Destul de repede ne-am dat seama că nu e de glumă, eram expuși pe creasta unei piramide, aproape de vârf, în plină furtună electrică, cu o gramadă de fiare legate de noi. Fiind aproape de vârf am decis să urcăm și să coborâm pe partea cealaltă. Am cățărat cât de repede am putut, cât de concomitent ne lăsa terenul. Trecem peste vârf, începem coborârea și nu trec 10 minute că trăznește pe vârf. Am fost foarte aproape…

Povesteste-ne un pic despre un moment fain alături de un partener de cățărare

Tot în 2010 în Caucaz, ascensiunea pe Chegetkara (3667m). Aveam să facem 26h de la cort la cort. Un pas tăricel la intrarea în traseu, trecut cu brio de Corina [Drosino] :), nenumărate lungimi, multe făcute la mers concomitent, câteva la lumina frontalei. Ajuns pe vârf, deja mă gandeam la perspectiva unul bivuac, dar Corina găsește începutul liniei de rapel și lăsăm bivuacul pentru altă ocazie. Pe timpul rapelurilor auzim cum se prăvălesc bolovanii fix pe culoarul de zăpadă pe care urma să coborâm. Până ajungem noi pe ghețar bombardamentele se termină. Partea finală a ghețarului e crevasată și suntem nevoiți să improvizăm rapeluri de după bolovani. La ultimul rapel se blochează coardă și sunt nevoit să urc pe coardă să repozitionez rapelul. A fost un mic examen de condiție fizică, cunoștințe tehnice și orientare pe teren.

La ce nu ai renunța pentru cățărat?

La momentele petrecute cu familia.

Pe Rudi îl puteți contacta pe adresa lui de Facebook.

Foto din Iordania & Arco realizate de Dragoș Nedelcu. Cele din Meteora de Cătălin Șerban.