Traseu: Diedrul Cafeniu
Dificultate: 5A, pas de 8- (6c), 3 L.C.
Amplasare: Colțul Cetății, Cheile Aiudului

În zona Râmeț și ai săi pereți propice escaladei, mai sunt niște chei cunoscute în zona Ardealului, Cheile Aiudului. Astfel, când nu ai chef să mergi la falezele de escaladă inaugurate, cel mai adesea, pentru concursul Râmetea Climbing Open (RICO) poți da o fugă aproape peste drum, la pereții de mai multe lungimi de coardă din Cheile Aiudului/Văișoarei/Poienii.

Sursă de apă: peste drum se traversează un pod și, la umbra copacilor de la marginea șoselei este un izvor.

Cum ajungem în chei, parcăm mașina pe partea stângă a drumului (cum venim dinspre Cluj), chiar la baza peretelui Colțul Cetății.

peretele Colțul Cetății din Cheile Aiudului, traseul Diedrul Cafeniu

Tăind clar linia peretelui, o fisură neagră (cafenie?) se profila pe jumătate din acesta. Hmm, greu de ratat traseul nostru. Pentru a ajunge la baza Diedrului Cafeniu, după ce parcăm mașina în fața peretelui, urcăm pe teren accidentat și plin de iarbă vreo 30 metri, până la baza peretelui. Adică tot în boscheți. Regrupăm la un copac, chiar lângă fisura care anunța intrarea în traseu, pentru că nu știam ce ne așteaptă mai sus.

Descriere Diedrul Cafeniu

Prima lungime: plecăm pe o fisură murdară, ușor căzută, trecem pe lângă un copăcel și ajungem în dreptul unei fețe ușor surplombate. Aici fisura se închide și urmează o porțiune de cățărare artificială pe față. Înainte să se închidă, fisura devine super friabilă, deși cu prize mari. Nu ne mai venea să încercăm la liber. Traversăm ușor dreapta în regrupare, aflată la intrarea într-o mică grotă, fost-cuib-de-ceva, plină de albine.

Când coechipierul a trecut de copăcelul aflat în stânga lui a căzut de lângă el ceva ce mi-a părut inițial ca o pisică birmaneză, cu alb și negru, doar ca apropiindu-se în viteză să văd că este ceva rubedenie de-a nevăstuicii. M-am speriat văzând-o căzând, dar ea defapt plonjase pe fața căzută de dedesubt, speriată fiind de noi. Ce păcat că nu am putut-o observa mai mult, era foarte frumoasă.

prima lungime, Diedrul Cafeniu, Cheile Aiudului, cățărare ardeal

A doua lungime cotește stânga de grotă, pe o față delicată, dar asigurată frecvent. După față se intră pe linia diedrului, pe care se continută până aproape de finalul lungimii. Diedrul are o stâncă neagră și pașii nu ar fi grei, dar se rup constant mici pietre și bucățele de prize. Nu mari, dar suficient cât mie una să îmi dea un sentiment accentuat de nesiguranță în orice atingeam. Când mi s-a rupt o priză la picior și am rămas în mâini s-a terminat și motivarea mea de a încerca pașii la liber :). Diedrul se închide ușor și regrupăm deasupra lui, pe dreapta, pe un prag comod scăldat de lumina soarelui. Din fericire, lungimea este asigurată destul de ok.

regruparea 2, în grotă. Diedrul Cafeniu traseu escaladă Cheile Aiudului

a doua lungime din Diedrul Cafeniu, Cheile Aiudului

A treia lungime este ușoară și mai compactă, dar mai slab asigurată. Urcăm pe fisura de deasupra regrupării, unde plasăm un hex, și continuăm pe terenul ușor de deasupra, fețe brăzdate de fisuri și praguri, care ne conduc pe linia crestei de deasupra, la o regrupare pe spituri.

Cheile Aiudului și dincolo de ele, pe tărâmuri ardelenești..

priveliște peste Cheile Aiudului cățărare escaladă în transilvania

Retragere: pe partea stângă a regrupării se formează un fel de diedru larg pe linia cărui sunt spituri. Rapelăm pe această linie și din două rapeluri suntem din nou la baza peretelui. Regruparea intermediară este pe spituri, din traseul Fisura Centrală. Din comodiate am mai făcut un rapel de la un copac până la baza zonei accidentate care precede traseele. Curând eram din nou la mașină, în care a fiert apa lăsată într-o sticlă. În Cheile Aiudului poate fi foaaarte cald, fiind la altitudine mică.

Impresia mea a fost că este unul dintre acele pseudo-pierdute, rar umblate și, pe cale de conscință, sfărâmicioase. Deci nu m-am simțit foarte confortabil pe el, dar dacă ar fi umblat cred că diedrul ar fi o frumusețe de lungime.

Vizavi de perete este o poieniță înconjurată de copaci, unde am stat să luăm prânzul și să dormităm la soare până la întoarcerea în Cluj. Nu sunt pereți spectaculoși cei din Cheile Aiudului și au o ambianță foarte prietenoasă. În spiritul Peretelui Animalelor din Postăvarul, aât ca înălțime cât și ca floră verticală.

Schiță Diedrul Cafeniu (sursă: cartea lui Dan Anghel):

topo-schițe trasee Colțul Cetății, Cheile Aiudului, Diedrul Cafeniu