Pășesc jucăuș din aeroport, plină de veselie și curiozitate, în deșertul Subsaharian Barcelona. Aveam de gând să merg să văd niște oameni faini și, ideal, la cățărat, în zona Lleida. Pfoa, dar până să ajung acolo a fost așaaaaaa de cald. Cum trăiesc spaniolii vara în propria lor țară?

A fost destul de intuitiv să iau trenul 3 stații de la aeroportul Barcelona El Prat la gara centrală (Barcelona Sants) și de acolo un alt tren care în 45 de minute m-a lăsat la gara Lleida. Credeam că știu mai puțină spaniolă, dar gena mea latină s-a chinuit să fie băgată în seamă. Din Lleida avea să mă preia, cu un zâmbet fericit pe față și o bicicletă domesticită lângă ea, Maria. Ce-am mai crescut amândouă, mai mult separat decât împreună, de când ne-am cunoscut odinioară printr-un mail în care o felicitam pentru primul ei 8a (?).

Informații despre trenurile / autobuzele din Spania (tipuri de trenuri, program) găsiți pe Renfe, ALSA, Rodalies (trenurile Catalane). Eu mă descurc adeseori folosind serviciul Rome2Rio care prezintă foarte fain posibilitățile de transport public din țările lumii.

Lleida este un orășel micuț aflat într-o zonă plină cu faleze faimoase pentru iubitorii de escaladă. La unele se ajunge relativ ușor cu trenul, la altele este nevoie de mașină (sau mult timp la dispoziție). Cele mai distanțate sunt Margalef sau Siurana. Printre cele mai apropiate se află Santa Linea, Paret de les Bruixes, Saint Lluc, Regina. Cum nu aveam absolut niciun obiectiv în această vizită, doar doream să simt atmosfera Catalană într-o companie faină, m-am lăsat pe mâna Mariei și al lui Dan.

Nu prea m-am cățărat în vacanța asta. Cumva am și nimerit două zile ploioase, dintre care una cu o furtună cu grindină de toată frumusețea. Nu e bai, în ultimul timp nu am niciun motiv să mă plâng de oportunități de cățărat și am avut parte de alte forme de fericire.

Falezele la care am fost:

St Llorenc de Montgai

Foarte aproape de Lleida, chiar lângă stația de tren, se află casa lui Sharma. Mă rog, și niște faleze de escaladă înconjurate de lacuri fermecătoare. Cum este la începutul cheilor, asta este localitatea unde este și cel mai cald. Falezele sunt dintr-un calcar roșiatic. Par friabile, dar nu sunt 🙂

escaladă în St Llorenc de Montgai, regiunea Catalonia, Spania

escaladă în St Llorenc de Montgai, regiunea Catalonia, lacurile si peisajul

escaladă în St Llorenc de Montgai, regiunea Catalonia, pesterile gemene

Paret de les Bruixes (zona Terradets)

Mergând cu trenul la vreo 3 stații mai departe de St Llorenc, am ajuns mai aproape de falezele Regina și Paret de les Bruixes. Prima este la vreo oră jumătate de mers, a doua la jumătate de oră. Regina este mai toată ziua în umbră, Paret de les Bruizes este până la prânz. Este o faleză super frumoasă, cu multe coloane, constant surplombată și culminând cu o mică peșteră populată cu trasee din segmentul de optari și un 9a.

Topo al falezei aici: https://27crags.com/crags/terradets/topos/paret-de-les-bruixes

Escaladă noaptea în Paret de les Bruixes, Terradets

Cum ne-a prns această furtună neașteptată, am avut noroc că ne puteam adăposti sub acoperișul peșterii. De aici am privit un spectacol superb de lumini și sunet. Ne-am gândit că o să și dormim în peșteră, dar nu cred că am văzut vreodată stâncă prin care să apară infiltrații atât de repede. La câteva ore deja picura în toată peștera. Mai simplu a fost să dormim sub surplombele de mai jos (noroc că ploaia se oprise), iar până dimineața infiltrațiile din ele nu ajunseseră încă pe sacii noștri de dormit. Măcar tot acest ansamblu de elemente a speriat țânțarii, așa că am avut o noapte foarte liniștită.

A început sezonul licuricilor:

Escaladă noaptea în Paret de les Bruixes, Terradets, Spania

Fiind în zona lui, am pus ochii pe un perete cu trasee de mai multe lungimi de coardă, tot Regina (ca faleza de vizavi). Când mă mai întorc mi-ar plăcea să parcurg un traseu din el.

Sala de bouldering din Lleida – BoulderIndoor

Link sală aici

Sala de bouldering din Lleida - Boulder Indoor

Cum seara ne-am întors în Lleida, am ajuns și la sala de bouldering de lângă oraș.

 

Surpriza absolut plăcută a fost că, mergând absolut la intuiție, am ajuns și la niște evenimente foarte faine în Lleida:

Teatrul de improvizație

Se promitea o sesiune de teatru improvizat în limba catalană, găsise Maria cumva evenimentul. Noh, ce pot să spun, nu prea știu castiliana, d-apoi catalana, dar dacă-i bal, bal să fie. Măcar atmosfera o să fie interesantă. Nu am intrat bine în sala de spectacol că artiștii s-au prezentat și au anunțat că, deoarece au 3 invitați străini, vor vorbi în castiliană ca să fie mai mari șanse de a fi înțeleși. Mi-a picat fața când am auzit, am simțit imediat un val de apreciere și recunoștință. Ne aflam în mândra zonă a catalanilor, aici tinerii învață în propria lor limbă la multe universități, și cu toate astea oamenii ăștia făceau un gest de prietenie fără să fie obligați, pentru o minoritate. Nici nu mai conta dacă nu înțelegeam o boabă de spaniolă, eu una mă declaram fericită în seara cu pricina.

Surpriza și mai plăcută a fost că am înțeles spaniola pe care o vorbeau. Cu un pic de șoptit pe câteva cuvinte cheie din partea celor două Marii care mă înconjurau, cred că am înțeles 80% din ce se spunea. Suficient cât să râd copios la multe dintre exercițiile de improvizație care ni se ofereau. M-am super distrat, a fost o seară super frumoasă.

Link trupa de teatru: aici

teatru de improvizație Lleida, Spania

Expoziție de mesaje despre artă în lumină ultravioletă

Un alt artist catalan a organizat o expoziție unde a scris pe toți pereții din muzeu, în cerneală invizibilă, texte despre artă și împletirea ei cu magia, cu artiștii, cu societatea pe care o descrie, cu oamenii către care îi vorbește. În spiritul spaniol, am întârziat câteva minute, dar am intrat fix înainte să încuie ușile. Maria îmi citea ca unui copil textele în Catalană, pe care auzite se pare că le înțelegeam mult mai bine. Dan ne-a lăsat în pace, cred că făceam multă gălăgie și nu voia să fie asociat cu noi :))).

expoziție de artă sub ultraviolete, Lleida, Spania

Maria și Dan sunt mereu o companie faină. Însuși faptul că aducem viziuni diferite pe unele dintre temele pe care alegem să filosofăm, acest schimb de păreri pe care îl am cu ei, cred că mă învață, îmi deschide mintea și îmi cristalizează propriile opinii. Și asta, împreună cu dedicarea pe care o arată amândoi în lucrurile pe care aleg să le facă, mă inspiră, mă face să îi respect și mă aduce din nou în compania lor. Pentru mine a fost o vizită foarte faină.

Și acum, să ne îndreptăm spre cealaltă țară latină care îmi place.