Din nou în Kalymnos. Un an mai târziu și după multe schimbări în viața mea, am revenit pe insula grecească dedicată cățărătorilor. De data asta mergeam singură, știind doar că Yuval, un amic cunoscut cu un an în urmă, va fi pe acolo. Nu aveam mari așteptări, dar în cel mai rău caz aveam să lucrez toată perioada.

Două săptămâni mai târziu și mulți oameni super faini cu care m-am împrietenit, nici nu aveam să îmi amintesc de ce am avut dubii vreo clipă să călătoresc acolo. Trăiască și Instagram pentru asta, unde mi-a scris un alt amic cunoscut anul trecut, Bo, că și el a sosit pe insulă. Așa am ajuns pas cu pas să fac parte dintr-un grup minunat adunat din toate colțurile lumii, oameni cu ritm similar, cu stil de viață similar și, poate cel mai important, cu același simț al umorului. Reflectam împreună într-o zi dacă ne dor mușchii intercostali de la mișcările atletice de pe trasee sau de la râs.

Bo căzând din pasul lui Eros, sector Arhi, insula cataratorilor Kalymnos

Cum să ajungi în Kalymnos:

  • Există aeroport în Kalymnos, dacă ai noroc să te duci în perioada în care sunt operate zboruri către el. Găsești informații despre zboruri pe http://www.skyexpress.gr/
  • Majoritatea zboară pe insula vecină, Kos (Grecia)
    • De la aeroport spre portul Mastichari taxiurile practică taxa unică de 15 Euro. Mai avantajos este să împarți mașina cu alți oameni sau să iei autobuzul a cărui stație este în stânga cum ieși din aeroport (dacă ai răbdare să îl aștepți)
    • Din portul Mastichari (Kos) se ia o barcă / feribot spre Pothia, portul principal din Kalymnos. Cost barcă în 2017: 7,5 Euro
  • Cu feribotul din Atena spre Pothia (Kalymnos). Durează vreo 12 ore, este cea mai ieftină variantă.
  • Cu feribotul din Bodrum (Turcia), unde există aeroport.
  • Odată ajuns în Pothia (Kalymnos), dacă locuiești în Massouri (recomand) și nu ai venit cu mașina ta va trebui fie să iei autobuzul, fie să dai alți 15 Euro la taxi, fie să îți închiriezi scooter/mașină. Am văzut și care au închiriat mașină la preț foarte bun din Kos și au preferat să plătească trecerea cu feribotul (este undeva sub 20 de Euro).

Vechea regulă de marketing: ieftin, de calitate și repede nu se întâlnesc niciodată în același serviciu 🙂

O listă de programe pentru autobuze/ bărci valabile în toamna lui 2017:

Cazarea

Cățărătorii preferă să găsească cazare în satul Massouri, cel care se află sub câteva dintre cele mai populare sectoare de escaladă. Pentru că lumea se adună acolo, pentru că nu ai nevoie de scooter să ajungi la multe faleze. Pentru a găsi cazare, poți apela la Booking.com, la căutările pe Google sau la pensiunile listate pe Facebook. Eu am apelat la cea din urmă versiune și am găsit o gazdă super de treabă. În funcție de durata șederii și de proximitatea de restaurantele principale și serviciile oferite, prețul poate să fie de la 10/20 Euro pe noapte camera la… #maiculuxul.

rasarit priveliște spre insula Telendos dinspre Massouri, Kalymnos

Câteva lucruri de care poți să ții cont:

  • Apa de la robinet nu este potabilă. Pe strada principală sunt niște automate de apă de unde poți să îți umpli sticlele gratuit. Există și două izvoare în Massouri, dar nu au mereu apă
  • Dacă închiriezi scooter, este contraindicat să îl folosești când plouă. Plouă așa de rar încât drumurile devin extrem de alunecoase
    • atenție la capre care pot dormi pe drum. Mai ales noaptea
    • ca regulă generală, când dimineața exista rouă pe scooter mai bine ne duceam la plajă. Este umezeală mare în aer și, dacă nu este vânt, poate fi patinaj artistic pe stâncă
  • Poate cel mai fain restaurant din Massouri este Aegean Tavern
  • Pentru cei care merg în Kalymnos cu copii mici, există Monster Cafe cu program de îngrijire copii, unde îți poți lăsa prichindelul peste zi cât te duci la cățărat
  • În zilele în care am lucrat am testat mai multe rețele wireless din cafenele locale. Cea mai bună rețea, din ce am experimentat, mi s-a părut la Sofranos (Onsight Coffee)
  • Dacă vrei la deep water solo în Vathy, unele dintre terasele din port oferă transport gratuit cu barca până la stânci dacă iei masa la ei

Escalada

În Kalymnos se bat aproximativ 100 de trasee noi pe an. Sunt o grămadă de faleze încă neexplorate. Astfel, sunt de toate traseele pentru toți. Noi am tins să mergem la falezele mai înalte, cu trasee de peste 30 de metri și musai cu stalactite și coloane. Pereți verticali cu buzunare aveam și acasă. Însă există multe faleze noi, mai puțin aglomerate, pe toată insula. Există un bar în Massouri, Glaros, unde sunt afișate informații despre noile trasee și noile faleze, chiar înainte de a fi incluse în noile ediții de topo sau în actualizările de aplicație mobilă.

Tom coborând de pe un traseu din Grande Grotta, Kalymnos, Massouri, escalada, catarat

Eu, ca să îmi evit tendința spre comoditate, îmi luasem tema de a încercat minim un 7b pe zi. Nu aș fi ținut cu dinții de asta, mi se pare ambițios să îți iei obiective de genul ăsta când călătorești singur, dar noii prieteni au rezonat la asta și chiar și-au dorit și ei să încerce aceleași trasee. Prin urmare, ne-am ținut de temă 😀

Traseele sunt asigurate bine, marea majoritate au top-urile rapide (deci sunt necesare cunoștințe minime de recuperare echipament). Topo-ul poate fi cumpărat de la mai multe magazine din Massouri (inclusiv din supermarket) și costă 40 Euro.

Riscurile pe care le-am văzut eu:

  • atenție la penduluri atunci când este recuperat echipamentul
  • stalactitele și coloanele se pot rupe, unele sună a gol. Ar fi recomandat să fie tratate, pe cât posibil, cu duhul blândeții. Am înțeles că riscul crește primăvara, când calcarul este încă îmbibat cu apă
  • unele trasee sunt foarte lungi, pe la 40 de metri (poate și mai lungi). Atenție să ajungă coarda. Recomandat este, oricum, să legați nod la capătul neutilizat al corzii
  • feriți-vă de capre. Sunt neînfricate și mereu flămânde

Cel mai mult mi-a plăcut un traseu din Peștera Sikati, se numește Armata Sikati și îl recomand cu drag tuturor iubitorilor de trasee lungi, surplombante. A fost ca un dans printre stalactite.

Dacă vreți să vă cățărați pe insula vecină, Telendos, bărcile pleacă din jumătate în jumătate de oră dintr-un mic port aflat la vreo 200 metri după barul Nadir. Costul până în primul port este de 2 Euro (acolo unde se coboară, de exemplu, să mergi la traseele de mai multe lungimi de coardă) și până la sectoarele Irox / Eros este de 5 Euro. Mie îmi plăcea la întoarcere plimbarea dintre porturi, mi se pare fermecătoare la apus.

 

Prieteni noi

Pas cu pas, fie prin cei trei amici cunoscuți anul trecut, fie prin tot felul de conjuncturi, am ajuns cumva să fac parte dintr-un grup de vreo 20 de cățărători.

escaladă Kalymnos, cățărat Grecia Massouri

Exceptând Inbal, minunăția de fată din Israel care se cațără pe la 8b+, și încă vreo alți 4 băieți, s-a nimerit ca mulți să și fim aproximativ pe la același grad de dificultate în cățărare. Ne era ușor și era amuzant să alegem trasee pentru a doua zi ca să le încercăm împreună. Am rafinat strategia asta după ce am ales un 7b+ pe care am ajuns să ne dăm 6 oameni în aceași zi și defapt nimeni să nu aibă timp chiar să încerce serios.

Unii dintre ei cățărători alpini, unii specializați pe trad și fisuri, alții cățărători profesioniști. Aveam di tăti și ne completam minunat. Am râs copios când unul dintre băieți, specializat pe fisuri offwidth, a reușit să se odihnească aproape în fiecare coloană și stalactită într-un traseu din Grande Grotta. Eram toți surprinși că găsea atâtea poziții inventive și filatorul lui era exasperat: “dacă știam că este atât de creativ nu îi mai spuneam să nu se grăbească și să se odihnească oriunde poate”. L-a parcurs la vedere, în aplauzele noastre :))

Serile erau petrecute împreună, găteam împreună sau luam cina în oraș, mergeam la înghețată sau pe plajă, aveam concerte surpriză sau atmosferă creată de cântăreții grupului, dansam pe stradă, ne plimbam cu scooterele. Seara Daryn introdusese regula de “phone stacking”. Cineva punea telefonul pe masă și cerea grămadă. Toți ceilalți trebuiau să pună telefoanele peste al său. Cine îl lua primul în timpul cinei trebuia să plătească masa tuturor. Nu e nevoie să spun că a fost o metodă foarte eficientă de a-i deconecta pe toți de la internet, așa că am aplicat-o mereu de atunci. Trist a fost când Inbal nu a reușit să ne găsească și a sunat la toți, nu degeaba ne-a întâmpinat cu “screw you, guys, I was sure you’ve stacked your phones” :))

Îmi este greu să pun în cuvinte încântarea pe care am simțit-o având în preajmă un grup de oameni care să îmi fie așa de drag, cu care să mă amuz așa de fain și să ne și cățărăm împreună. Câțiva dintre noi am devenit prieteni apropiați. Inbal este o dulceață de fată, puternică, încăpățânată și modestă; Daryn este tot suflet și un mare jucător de echipă; Tom este versiunea mea masculină, mă simțeam oglindită în el și am râs copios când ne-am dat seama cât de mult semănăm. Geamănul meu născut în Colorado.

Anne și-a amânat de 3 ori zborul ca să mai stea cu noi; Johannes este ghid aspirant în Austria și își făcuse un renume din faptul că făcea ghidul plajelor (asta când nu se mișca totuși la faleză și făcea 7b on sight); Bo este sufletul blând, super talentat la șah, pensionat la 29 de ani pe caz de sătulită de birou fix, care călătorește de doi ani în jurul lumii și ne-a cam unit pe toți. Mulți mulți oameni foarte interesanți, mulți care activează în stilul nou de muncă, la distanță, de oriunde de pe planetă, mereu în alt loc.

Mi se pare așa de ușor să cunoști oameni noi și să legi amiciții în Kalymnos. Și nu, nu mi-a fost ușor pentru că sunt fată. Erau o mulțime de tipi care veneau singuri și își găseau parteneri acolo.

Yuval pe un 7C foarte estetic și lung în sector Iliada, escalada Kalymnos, Grecia

Zilele de pauză

Explorat de peșteri, căutat de plaje, dormitat pe acoperișul bisericilor cu mirosul de busuioc adus de briza blândă a mării, slackline în lumina apusului, gătit împreună în gașca celor din Israel, învățat cuvinte cheie în ebraică, vântul trecând prin păr când goneam pe scooter, lenevit pe plajă. Sunt multe lucruri pe care le poți face pe insulă când nu ai chef sau energie ca să te cațeri. Așa de multe fragmente, fotografii mentale pentru momente dulci, umplute de ecoul râsetelor și de imaginea zâmbetelor fericite. Insula aceea aridă prinde viață pentru mine datorită lor, a oamenilor care fac popas pe ea pentru a se uita în sus, fără a uita să se uite și în jur.

A fost un an plin pentru mine, dar un an fain. Simt că am învățat enorm în perioada asta. Este anul în care cred că m-am apropiat cel mai mult de mine și am aflat cine sunt. Simt că asta mi-a schimbat foarte mult și perspectiva asupra oamenilor din jur, asupra modului în care respect oamenii, îi iubesc pe cei care îmi sunt aproape și nu numai. Cumva toate astea m-au ajutat și să mă cațăr mai mult, mai motivat, mai încrezătoare în forțele proprii. Pentru că este foarte fain cățăratul, dar oamenii au făcut grozavă toată experiența.

<3 you guys, didn’t want to leave either! You rock (in so many ways)!

prieteni conducându-ma la barcă

Sababa! 🙂