Traseu de bicicletă: Zărnești – Prăpăstiile Zărneștiului – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneștiului – Satul Măgura – Zărnești
Când: o joi de mai 2015
Am învățat să merg pe bicicletă acum vreo 5 ani, în Parcul Herăstrău, absolut ofticată că am ratat o plimbare într-un proiect pentru că nu știam să folosesc jucăria aia pe două roți. Nu a fost dragoste la prima vedere, dar cumva, ocazional, bicicleta mea neagră mă cheamă la plimbare. Oi fi scos-o eu rar din casă, dar am scos-o aproape exclusiv la munte. Bună școală de a învăța mersul pe bicicletă.
Întâlnirile cu ea mă deconectează în mod special, cu priveliști multe care se succed repede, cu atenția distributivă și gândirea pozitivă. În special gândire pozitivă, când bicicleta mea nu înțelege comanda nu pe acolo și fix pe acolo o ia.
Într-o zi de joi, între ploi și vreme ciudată, vremea se anunța numai frumoasă pentru o reîntâlnire. Împreună cu Dragoș am pornit spre o plimbare ușoară către Cabana Curmătura din Piatra Craiului.
Traseu Zărnești – Cabana Curmătura:
O prezentare generală a traseului:
- Până la Cabana Curmătura este doar urcare, dar urcare lină, pe pante blânde.
- Terenul pe care mergi este exclusiv drum forestier, în general destul de curat, dar cu câteva porțiuni de bolovăniș spre ieșirea din prăpăstii pe drumul spre cabană.
- Cea mai grea porțiune este Panta Mare, chiar înainte de a vedea Cabana Curmătura, la 10 minute de aceasta. Nu știu să aproximez înclinația, dar este taaare înclinată (nu am îndrăznit nici măcar să cobor integral pe bicicletă panta asta)
- Timpul nostru de urcare: aprox 1 oră 45 min
Dacă inițial mă gândeam că o să trag tare de mine, pe parcurs mi-am dat seama că totuși condiția fizică deja construită în ani și sfaturile acumulate de la oamenii mai pricepuți decât mine m-au ajutat să mă descurc chiar bine. Am urcat ok, fără multe opriri, fără să împing (exceptând scurta zonă denumită Panta Mare, chiar înainte să avem prima priveliște cu Cabana Curmătura). Eram încântată de cum mă descurc.
Priveliști frumoase prin pădurile din Piatra Craiului, cu creasta principală pe fundal.
Ieșim din Prăpăstiile Zărneștiului și continuăm pe drumul forestier care face dreapta, urcând constant spre Cabana Curmătura. Marcajul drumului este triunghi roșu.
La cabană ne-am luat câte o ciorbă și am schimbat câteva vorbe cu niște băieți care lucrează la administrația Parcului Național Piatra Craiului. Tot acolo am aflat că iPhone-ul nu doar că este un telefon mofturos la frig iarna, dar este necooperant și vara dacă stă la soare. Mai exact, nu se mai deschide până nu revine temperatura la cea agreată de el.
Coborârea este o încântare pe același drum. Exceptând panta aceea mare, treceam cu viteză mare printre urmele lăsate de noroi pe drum, peste podețe făcute din crengi peste râulețe și prin soarele blând de primăvară. Era liniște și bucuria plimbării. Dragoș era și mai rapid și uneori mai aștepta ca să filmeze ceva sau să facă poze.
Dragoș la începutul Pantei Mari, cea mai înclinată zonă din tot traseul:
Traseu Prăpăstiile Zărneștiului – Satul Măgura – Zărnești
Ajunși așa de rapid înapoi în prăpăstii, am evaluat că avem timp lejer să urcăm și prin Măgura și satele care stau la granița dintre Munții Bucegi și Masivul Piatra Craiului. Priveliștea de acolo este o încântare.
Din prăpăstiile Zărneștiului am cotit dreapta pe drumul plin de serpentine care te duce rapid în sat. Er, rapid este o chestie ipotetică. Nu m-am dat jos pe bicicletă și nici nu am făcut maer lucru de pauză, dar cu fiecare curbă mă întrebam dacă mai este una sau ieșim. A fost distractiv și am urcat chiar ok.
Priveliști pitorești la granița dintre Masivul Piatra Craiului și Munții Bucegi:
Ne înâmpină satul Măgura, plin de căsuțe mai mult sau mai puțin rustice, în timp ce Creasta Sudică a Pietrei Craiului deja intra în nori negri. Ne-am plimbat pe străduțe, am făcut poze și nu putem să nu remarcăm faptul că norul de pe creastă a înaintat rapid spre nordică. Pe aici am decis să facem cale întoarsă spre mașină și bine am făcut. În minutul în care am ajuns la ea, a început să plouă. Când ieșeam din Zărnești, o perdea se întindea de la nori peste oraș.
Pom înforit în luna lui mai:
Nori negri deasupra craiului:
Fânețe și căpițe:
Munții Bucegi în depărtare:
Ce am avut la mine:
- un rucsac mic în care au stat o sticlă cu apă, câteva dulciuri și o bluză cu mânecă lungă
- cască
- o pompă de bicicletă și un mini kit de reparație
A fost o zi foarte drăguță. Îmi era dor de mers pe bicicletă.
Track-uri pentru tura de bicicletă (preluate de pe Bike Map, nu sunt realizate de noi):
1. Zărnești – Cabana Curmătura (dus-întors)
2. Zărnești – Satul Măgura (one way)
You might also like
Leave A Reply