În ultimul timp am primit câteva întrebări despre de ce nu mai scriu pe blog. Oameni drăguți, de altfel. Le mulțumesc că s-au gândit la mine.
O bună perioadă de timp am crezut că nu mai scriu de lene (whatever that means) sau că am fost într-o relație de dragoste cu acest blog care acum s-a terminat. Dar acum că mă gândesc (da, ocazional practic și acest sport extrem), cred că în ultimii ani mi s-a schimbat mult vocea. Nu vocea voce, este la fel de pițigăiată și rârâită ca întotodeauna. Vocea interioară. Cum vorbesc cu mine, cum vorbesc cu alți oameni, cum văd lumea, stilul meu de învățare, explorare, cățărat.
Și cred că mi-a trebuit timp ca aceste lucruri să se așeze, să știu din nou ce vreau să transmit. Sau poate, mai corect, să simt din nou că vreau să transmit 🙂
Bine, între timp am uitat o grămadă de detalii utile despre călătoriile pe care le-am făcut. Dar nah, o să scriu ce reușesc să îmi amintesc. Sau măcar să pun poze, dacă memoria nu mă ajută. Îmi spuneți voi unde am fost, dacă le recunoașteți 😀
Asta și o să văd cum organizez celalalte milioane de lucruri care îmi plac pentru a face din nou loc scrisului. Oricum sunt mai mult pe acasă, nu e ca și cum mă apuc de gătit. Hăhăhă
Leave A Reply