Escaladă în Koshov, Milkovata II și socul de Bulgaria

Cum eram într-o seară la festivalul Femei pe Mătăsari, plimbându-mă printre standurile care acum reabilitează o dată pe an, prin cultură, o stradă rău famată din București, văd o tejghea cu socată. Socata, după vin, este una dintre băuturile care mă transformă într-o persoană mult mai prietenoasă :)). Aha! Deci a venit sezonul socului și pe meleagurile noastre! Ce noroc că a doua zi fusese propusă ca faleză de escaladă una care este înconjurată de soc: una dintre falezele amenajate de Laurențiu Anghel în Koshov, Bulgaria. Cum se anunțase ploaie în tot sudul României, ne gândeam noi că la bulgari sunt cele mai mari șanse ca stânca să se usuce repede.

Nu mai fusesem acolo, nu știam că socul este păzit strașnic de culturi de urzici. Și că dincolo de soc și urzici este o faleză foarte frumoasă, cu trasee cu grade accesibile. Descrierea tuturor falezelor deschise acolo + topo le găsiți pe blogul lui Laurențiu.

topo de Laurențiu Anghel

Koshov este foarte aproape de Tabachka iar pentru a ajunge la faleză am urmat indicatoarele pentru pensiunea Milkovata. Chiar imediat după pensiune este faleza, la care se ajunge trecând printr-o curte.

Când am ajuns acolo poarta de la curte era deschisă și am trecut ușor. Noi am ajuns ultimii și am găsit acolo o multitudine de prieteni care – ce convenabil – echipaseră deja o parte din trasee. Cu planurile lor mi-au ieșit câteva trasee din prima încercare. La altele nu am mai fost la fel de fâșneață, dar chiar am încercat 🙂

Stânca mi s-a părut preponderent verticală, arareori surplombantă. Trasee curate, pe alveole, asigurate relativ bine, grade accesibile.

(c) Tibi

(c) Milena

Alveole tăioase, pași delicați la picioare, miros de soc, o ploaie văratecă ce ne-a adunat toată gașca sub coroana unui copac, un hamac în care am adormit după vreo două nopți nedormite în săptămâna precedentă. Auzeam oamenii veseli din jurul meu chicotind cu ceva glume vizavi de capacitatea mea de a dormi bine în orice condiții chiar înainte să închid pleoapele. Pfff, tocmai aveam să le dovedesc că au dreptate. Nici nu știu exact cât am dormit, dar când m-am trezit lumea deja strângea echipamentul. Au fost drăguți și m-au lăsat să ocup hamacul până în ultimul moment.

Se pare că am reușit să mă cațăr pe câteva trasee foarte drăguțe, să recuperez somnul și să și culeg soc în aceași zi. Asta pentru că la drumul de întoarcere am înfruntat urzicile și am găsit un soc fain de la care am cules o recoltă frumoasă.