Am ajuns la miezul nopții într-o poiană inundată de lumina lunii și țânțari :p. Plecasem din București pe final de zi și trecusem pe întuneric prin comuna Greci, județul Tulcea, cea care străjuiește Parcul Național Munții Măcin. Tot uitându-mă câte animăluțe traversau în viteză strada în farurile mașini mi-am dat seama că uneori poți observa foarte bine fauna regiunii, din mașină… dacă ai reflexe bune.
Planul nostru în acest week-end de Mai: să ne lăsăm pe mâna lui Vlad în a cățăra la granit în Munții Măcin, atât în parc în Valea Racova cât și în Cariera Memorial.
Ca să ajungem în locul de campare, am condus până la statuia cu vultur din centrul Greci și am prins podul din spatele acestui vultur. După pod am făcut dreapta sfătuiți de indicatorul care ne trimetea în “loc de picnic”. Drumul ne-a condus la baza muntelui.
Vlad a fost un drăguț și ne-a așteptat cu o copie imprimată a topo-ului zonei. Am sărbatorit oarecum ziua lui Mati, după care direct schlafen pentru că mai voiau și cei din cort să doarmă, nu doar să ne audă pe noi :D.
- Topo cățărare în Munții Măcin: în revista Invitație în Carpați Noiembrie 2005
Escaladă în Valea Racova
Este cea mai spectaculoasa zonă de cățărare cu asigurări mobile din Munții Măcin, aici fiind cele mai lungi trasee (3 lungimi). Pentru a ajunge în zonă, va trebui urmat marcajul triunghi roșu, care pleacă din centrul localității Greci și ne conduce exact în gura văii. Peretele principal de cățărare este vizibil la capătul ei, în versantul stâng geografic, în locul unde valea face un cot la stânga. (din Invitație în Carpati, Nov. 2005)
Alarma de dimineața a fost inutilă, căldura și lumina și-au făcut treaba mult mai repede. În Munții Măcin anotimpurile curg altfel, vara era deja în forță aici în timp ce în Bucegi încă se schia pe văi.
Vlad ne-a condus pe poteca ce pleacă din poienița unde am campat, prin pădure, până în “golul alpin” :)). Golul alpin se desfășoară aici la 15 minute de mers de la intrarea în parc. O suită de panouri turistice semi-vandalizate ne explicau lucruri interesante despre zona Munților Măcin.
Pe fundal se vede comuna Greci, al cărei nume are o poveste a sa, prezentată pe panourile turistice.
La 30 min de urcare se înfățișează la stânga noastră câțiva pereței roșiatici, granitul de Măcin. Noi am ocolit acești pereți pe deasupra, până am reintrat în pădurice și am dat de un izvor. Aici am coborât 30m până la linia unui vâlcel, pe care am început coborârea (asta să fie Valea Racova?).
Întâi am dat de o faleză micuță și surplombată, dar care era udă. Mai jos pe vale, tot pe stânga, au început să apară traseele de mai multe lungimi, urmate de o faleză de escaladă.
Când ne-am scos echipamentul am acoperit toate traseele. Am început cu Clopoțel în timp ce Bubu și Alex făceau traseul Bulin. Pe Clopoțel s-a dat cap și tatăl lui Vlad, care a și căzut în pas. Este foarte curajos 🙂
Am urmat noi pe Bulin. În topo este trecut ca 7+, dar noi l-am simțit ca supracotat. Pasul traseului l-am făcut pe dreapta, pe prize de picioare (asa cum am fost inspirată de Bubu), în timp ce Mati a preferat varianta mai de forță din stânga.
Ce frumoasă este cățărarea la granit, stânca aparent fără prize, dar foarte aderentă. Fisuri clare și praguri bine conturate (adesea cu prize scurse). Super frumos și diferit de conglomeratul din Bucegi.
Pentru că tot eram la granit se cuvenea să încercăm cățărarea la mobile, pentru că stânca este foarte permisivă cu nucile și friendurile. Prima încercare de a merge exclusiv la mobile am făcut-o în manșă. De-a lungul timpului am mai pus întamplător, de nevoie, asigurări mobile. Nu îndrăzneam însă a merge exclusiv la mobile.
Mati, mai curajos, merge direct la asigurari mobile
Fiind manșă mi-am permis să trag tare și haotic de amplasamente și să văd dacă ies. Am fost surprinsă să observ cât de multe fisurici mi-au permis să pun friend-uri. Cumva mă încânta că găsesc locuri potrivite care păreau să țina la presiunea pe care o aplicam. Muhaha!
Neajunsul de care trebuie să țin cont este că dacă nu am suficiente nuci / friend-uri, eventual mai multe de aceeași dimensiune, mă pot trezi că văd un loc cu mult potențial și nu am asigurarea care să se potrivească 🙂
Mai spre după-masa am urcat cu Mati pe vâlcel și pentru un traseu mai lung, ca să completam experiența de cațarare în Macin. Prin urmare, la recomandarea celor mai cunoscători într-ale zonei, am pornit în căutarea intrării în traseul Amurg.
Traseul Amurg
Amplasare: Valea Racova, Peretele de Sus
Grad impus: 5+, A2 (nu a fost nevoie de artificial, nu știu ce îi dă cotația), 2l.c.
Grad Rot-punkt: 7
Numele nu este scris la bază, dar am ținut cont ca este un hornuleț evident mai sus de Traseul Luna (așa cum ne-au sfătuit Vlad și Sergiu). Traseul Amurg are 2 lungimi și…nu prea mi-a plăcut. Este plin de mușchi și ierburi așa că nu te poți bucura de aderența granitului… ci mai degrabă de pufoșenia acestuia.
Prima lungime urcă pe un hornuleț înclinat pe stânga. La capătul hornului traseul traversează dreapta pe o față căzută ușoara și populată cu mușchi. Regruparea este la capătul feței, pe o brână comodă.
A doua lungime pornește ușor la stânga, pe un diedru larg, și urcă drept în sus până pe un bolovan. Aici, dacă traversezi prea mult stânga riști să intri în traseul Soare. De pe bolovan traversăm stânga ușor și ajungem în fața unei fisuri frumoase de vreo 7 metri, tăiate clar într-o fața de granit. Eu am încercat să urc pe aici, dar nu am putut să fac pasul când alunecam pe mușchiul care tapetează zona. Am trecut până la urmă pe dreapta, pe o spărtură în stâncă, și am ajuns deasupra falezelor.
Stânca este friabilă așa ca atenție la bolovani.
Stând aici și admirând priveliștea din jur, mă gândeam că m-aș oftica să plec din Măcin fără să văd o broască țestoasă. Creatură comună prin aste părți ale României, broasca țestoasă de pământ mi se pare o specie fascinantă. Plângându-mă eu de asta cu voce tare, un băiat care trecea prin zonă îmi spune să mă uit mai în față. Acolo, o broască săpase o gaură în pamânt și a stat cuminte la apropierea mea. Aaa, ce fericire, o broască țestoasă! Ce aliniere a planetelor!
Mă întreb de ce avea gaură în pământ, să se racorească sau să depuna oua? Fascinantă creatură care se camuflează bine printre stanci.
La coborârea prin arșița după-amiezei pândeam animăluțe la pozat.
Aparent un deal neinteresant, dar citind panoul am descoperit că acolo se ascunde o lume deosebită… toată împachetată într-o suprafață atât de mică.
În față Dunărea făcea un cot și hidrata o zonă cu un întreg istoric geografic și social.
Am remarcat că nu am poze cu Raluca, dar am poze făcute de ea! 😀
Și înapoi în camping, înconjurată de oameni faini și nu numai.
Mâncarea noastră se cocoțase în copaci, ca să nu fie degustată de caprele năstrușnice care rad totul în zonă.
A doua zi am aflat că eram oricum pasibil de amendă, așa că e mai bine când trăiești în prezent și nu în viitor :)). O să revin cu expunerea situației.
Un scurt rezumat pentru accesul în Parcul Național Munții Măcin:
- nu mai este permisă camparea clasică în poienița dinspre Greci
- există taxă de intrare în parc http://www.parcmacin.ro/en/tarife
- este interzisă cățărarea în parc (alți isteți care au luat “calea ușoară”)
You might also like
Leave A Reply