În ultimele mai multe zile am stat mai mult pe acasă. Și când zic mai mult, mă gândesc la majoritar. Poate și pentru că am fost în vacanță în Spania chiar înainte să înceapă să se agite România pe tema coronavirus. Am încercat să stau departe de oameni, dacă port ceva, să nu îl împart.
Și între timp am văzut că falezele din Franța, Italia și Spania s-au închis, cu amenințări de amendă dacă te prind acolo. E de înțeles, aș spune eu. Și nici ei nu o fac de drag, nimeni nu vrea să vadă economia locală prăbușindu-se.
Acasă am avut mai mult timp să îmi adun gândurile, prioritățile, să citesc lucruri pe care le-am amânat. Printre ce am citit sunt și tot felul de jurnale științifice. Și pe cât citesc mai mult mă simt mai responsabilă față de cei din jur, mai ales grupurile care aparent sunt mai vulnerabile la acest virus. Oare nu avem fiecare o prietenă, un coleg, un vecin, un membru al familiei care are sănătatea mai fragilă?
Pe de-o parte, perioada asta mi-a dat timp să îmi construiesc o infrastructură de antrenament în apartament. Am adaptat o grămadă de exerciții și, atâta timp cât mă ține motivația, nu mă simt foarte amenințată condiția mea fizică pentru cățărat.
Pe de altă parte, m-am tot gândit la fragilitatea noastră ca oameni. Ca societate. Ca indivizi. Nu îmi fac griji pentru mine, cumva cred că așa m-am format, să îmi asum riscuri pe care eu le-am perceput cu margine mică de eroare și, totodată, să am o puternică înclinație de a-mi cântări atent dacă ce câștig este mai important decât ce pierd. Dar îmi vine greu gândul că aș expune alți oameni.
Așa că învăț în continuare arta de a îmi respecta emoțiile, așa cum vin ele, fără să acționez pe baza lor. Dar este al naibii de greu, când primești formarea de câine care adună turma, să stai și să te uiti fără să intervi 😛
Eu o să mă concentrez pe tracțiuni în următoarea perioadă, la care în continuare sunt varză. Doar că vă rog și pe voi, pretty prettty prettty please să aveți grijă de oamenii din jurul vostru până trece nebunia asta despre care știm că e în zonă. Mulți dintre noi suntem oameni activi, cu o grămadă de activități în afara casei. La tăți ni greu. Dar nu în orice zi ai șansa să fii responsabil în timpul unei pandemii.
Leave A Reply