Gabriel Bazacliu, cunoscut după numele de cod “Baza”, este un cățărător întâlnit mai ales în zona Munților Bucegi și recunoscut pentru apetitul și experiența în trasee clasice, pierdute, mai rar parcurse. Este, totodată, unul dintre cățărătorii modești, așa că îl laud eu că încearcă, pe lângă crestele uitate și văile abrupt de toate formele și mărimile din munții României, pe lângă traseele clasice pe verticală, rute în zone mai înalte, precum Alpi, Tatra sau Noua Zeelandă.
Ce mai este fain este că, atunci când nu împarte experiențele montane cu clienți, fiind și ghid montan, iese cel mai des cu soția sa, Dana. Împreună formează o echipă pe care este greu să o ratezi, echipă care acum este formată din trei ?
1. Cum ai ajuns să te cațeri?
Prima dată pe trasee nemarcate am fost în 1990, împreuna cu părinții și cu sora mea, în Bucegi. Atunci am văzut Refugiul Coștila, am urcat pe Gălbinele, pe Valea Colților. Tot atunci cred (sau în ’94?) am urcat și Hornul Coamei. E o lume extraordinară asta a văilor și brânelor din Bucegi. Aș fi vrut atunci să revin cât mai curând, atât pentru a vedea mai mult cât și visând că într-o zi voi arăta și altora (de vârsta mea, bineînțeles!) ce chestii grozave sunt acolo.
Până în liceu am mai fost pe munte mai puțin decât aș fi vrut, dar am avut timp să mă documentez, din ce cărți am găsit, ajungând să cunosc cam tot ce trebuie să știe teoretic un alpinist. Unul din 1960. Asta pentru că aveam cărți destul de vechi acasă 🙂 Totuși, pe munte, ideile astea retro se potriveau destul de bine cu lipsa noastră totală de echipament modern. Era o provocare să folosești bine tehnicile vechi, care dacă nu-s folosite foarte corect devin repede periculoase. Eu am găsit destulă aventură așa, și asta fără incidente neplăcute.
Pe atunci nu se punea problema nici de acces la panoul de cățărare, dar era interesant de exemplu să te furișezi discret să faci niște traversee pe basorelieful de la Academia Militară. Am un coleg de liceu care poate să zică și azi cât de ușor era să treci de Decebal sau cât de bine te poți ține de vreun nas mai proeminent al altui personaj de pe acolo. Din facultate, mai precis din 2000-2001, am ajuns să merg cu oameni care aveau echipament și idei… contemporane.
De atunci a apărut tentația traseelor mai dificile, posibilitatea de a merge la panou, de a îmi cumpăra cam orice îmi trebuia. Atunci aș spune că m-am apucat practic de cățărat, iar asta a venit ca un fel de continuare pentru ce făceam deja.
2. Ai obiceiul sa parcurgi trasee mai puțin cunoscute. Care este/sunt traseele care ți-au plăcut cel mai mult? De ce?
Ideea e ca traseele mai rar parcurse sunt în general mai riscante, așa că nu aș vrea să dau idei înșiruind niște nume doar. Să pun câte o descriere pe blog cu ele e altceva, pentru că acolo-s toate informațiile la un loc și nu e neapărat o invitatțe. Dacă zic că un traseu mi s-a părut cel mai frumos, lumea nu știe defapt ce vreau eu să spun prin asta. În general sunt trasee pe care nu le-aș prea recomanda. Stiiiu, e ciudat….
3. Esti “ceea ce te cațeri”?
Simt mai degrabă nevoia de a mă delimita de propriile activități. Cred că merită făcut un mic efort de imaginație câteodată pe tema asta (de exemplu, dacă m-aș fi născut în Africa, acum 500 de ani?). Eu zic că să te delimitezi de niște lucruri înseamnă de fapt că ții la ele, că ești dispus să te excluzi puțin din peisaj pentru a cunoaște ce e important. Dar poate merită întrebate și caprele negre despre treaba asta.
4. Cum împaci viața de familie cu activitatea montană?
Pe multe trasee am fost și merg împreună cu nevastă-mea. La panou mergem de asemenea împreună. Dar ,dacă stau să mă gândesc, chestiile astea pot să fie felul în care împacă ea cățărarea cu viața de familie? ☺ Ideal, eu zic că cel mai important lucru pe care îl avem și îl putem oferi (în special familiei) e cât mai mult din timpul nostru.
5. Membru al unui club montan/ sportiv?
Am avut curiozitatea să văd puțin ce se întâmplă prin Clubul Alpin Român. Din păcate nu cred că mi-aș putea declara vreodată însă o apartenență realmente dedicată la vreun club. Și asta nu pentru că nu aș simți eu nevoia.
6. De ce?
Am idei la care țin mult și care se potrivesc greu cu atmosfera de club. Și, în plus, într-un club sunt chestii sociale pe care eu le gestionez mai greu. Mai degrabă m-ar atrage un club de oameni care merg la munte super liniștit, să se simtă bine și atât. Adică aș separa puțin socializarea de acțiune.
7. De ce te temi cel mai tare (în sportul ăsta)?
Simt o mare responsabilitate personală legată de siguranță, atât pentru mine cât și pentru coechipieri. În plus, am o mică obsesie legată de ideea că lucrurile pe care le facem cu intenții bune pot avea consecințe paradoxale uneori. Mă refer la lucruri care sunt și dincolo de responsabilitatea morală a fiecăruia.
8. Cel mai ciudat vis pe care îl ai vis-a-vis de cățărare?
Ciudat? Nu… absolut nimic! Și să nici nu îi credeți pe cei care zic că am multe idei ciudate! Chiar daca par mulți. Și convingători.
9. Trei cățărători care te inspiră
Ionel Coman, pentru spiritul pe care l-am găsit în niște cărți de-ale lui. Un spirit care există cumva la noi, poate nu chiar cum apare el în cărți. Mi se pare unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le aveam ca popor și din fericire nu e încă cu totul dispărut, dar totuși pentru majoritatea oamenilor a devenit imposibil de înțeles.
Ivailo Radkov (Fazata), pentru că a venit în România prin 2006 sau 2007 și a amenajat cele mai frumoase trasee de escaladă în sală pe care le-am văzut vreodată. Niște trasee geniale, care impuneau un anumit fel de conștientizare și control al propriilor mișcări… Un fel de esență a ceea ce poate să fie cățărarea în sală.
Locul 3 … rămâne liber deocamdată.
10. Ce te motivează?
Orice simt că are un sens, pentru mine sau pentru ceilalți. Caut o anumită înțelegere a lumii în care trăim. Și caut să pot împărți experința unei ascensiuni. Asta e foarte greu, dar înseamnă foarte mult. Iar dacă simt că pot oferi cuiva ceva cu adevărat important, și asta contează.
Dana & Baza ❤
11. Cum îți alegi o zonă de cățărare pentru vacanță?
Destul de greu, dar ca idee îmi plac locurile pe care le cunosc. De multe ori prefer să revin în asemenea locuri. Se creează o legatură cumva. Mi se pare mult mai interesant să duci mai departe o astfel de legatură decât sa schimbi pur și simplu peisajul.
12. Cum îți alegi următorul traseu?
Trebuie să simt că are un sens ca să merg, cum ziceam mai înainte. Un caz particular sunt anumite trasee nu prea grele, mai părăsite, uitate, spre care mă împinge curiozitatea de a vedea ce găsesc pe acolo și senzația de explorare.
13. Cum îți alegi echipamentul?
Mă interesează să înțeleg totul despre echipament, să cercetez, să testez și să aleg ce mi se pare cel mai potrivit pentru fiecare gen de traseu. Sunt foarte mulți factori. E un mic hobby, probabil generat și de faptul că în trecut echipamentul era foarte greu accesibil și îmi doream foarte mult să am măcar strictul necesar.
14. Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?
Da, și o voi face în continuare. Dar as vorbi mai degrabă despre activități montane, că eu nu îi pot spune sport. Prima dată, prin 97, am dus niște colegi de liceu pe văi și creste prin Bucegi. În condițiile de atunci, în special ca echipament și cunoaștere a locurilor, era o treabă care semăna mai mult cu ce citești prin cărțile vechi… De atunci sunt aproape 20 de ani. Acum merg în special în calitate de ghid montan, cu oamenii care mă caută pentru treaba asta. E o activitate interesantă, dar implică o responsabilitate foarte mare.
15. De ce crezi că este nevoie pentru creșterea sportului în România?
Asta nu știu. Eu mă încăpățânez să separ ideea de sport de treburile legate de munte. Iar pe munte problemele sunt de respect față de natură și de etică la modul general, asta pare important acum.
16. Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea să răspunzi?
Ba mă întreabă :), dar aș vrea să întrebe mai des și cine/când trebuie.”Ce ar trebui să fac/să știu ca să parcurg trasee de genul X în siguranță?”.
17. Care este răspunsul?
Depinde de cine și ce întreabă exact.
Pe Gabriel îl găsiți și pe blogul pe care scrie alături de Dana: danabaza.blogspot.ro
You might also like
Leave A Reply