Amplasare: Cheile Turzii
Dificultate: 3B
Data: 14 Aprilie 2012
A doua zi din vacanța de Paști în Cheile Turzii și eram deja plouați, la propriu :P. Cei de la meteo promiseseră doar cer parțial noros peste noapte, dar ne-a plouat în reprize. Ce să facem? Să plecăm acasă sau să încercăm un traseu mai ușor sub light rain shower-ul (am învățat o nouă expresie de la site-urile de meteo!) care nu se mai oprea de ore?
Cum parafrazam pe cineva care spunea că alpinismul adevărat începe abia când plouă… și cum casa era taaaare departe, nu ne-am îndurat să plecăm fără să încercăm un traseu pe care îl țineam de rezervă: Grota Sansil. Dar oare vremea va ține cu noi?
Grota Sansil are ceva deosebit: deși este foarte scurtă, a doua lungime de coardă se încheie prin parcurgerea unui tunel natural prin munte. Văzusem poze la Julien și mi-a stârnit imediat curiozitatea…. promitea să fie foarte drăguț!
De la plecarea din cort ne ploua cu soare. Am patinat puțin prin poteca șlefuită din Cheile Turzii, până în dreptul izvorului. 5-6 metri mai în spatele lui este o lespede înclinată, în spatele căreia se întrezărește o potecă vag conturată: pe acolo era drumul nostru.
Totul în jur era ud, dar ploaia părea că se oprise. Nu urmăm firul potecii, care cotește drepata spre Creasta Sanșil și Peretele Suspendat, ci mergem în stânga pe vâlcelul plin de frunze.
Grota Sanșil are 3 variante de traseu și tocmai treceam pe lânga prima, cea mai grea: Surplomba Sansil. Urcăm în continuare pe vâlcel până găsim marcat clar, cu litere roșii, numele traseului.
În spate veghea Turnul Ascuţit, cu care făcusem cunoştinţă cu o zi în urmă.
Se anunța ușor, așa cum zăream noi în depărtări, doar că stânca era udă. Fiind ușor, fisurile largi aveau pe alocuri și vegetație/pământ… elemente foarte ude acum :)). Deci adio aderența de odinioară. Norocul nostru că bătea vântul și se mai zvântase.
Pleacă Mati, se mozolește puțin… adică… er… se bucură de natură, dar ajunge repede în regrupare.
Plec și eu ușurel, dar cine are încredere în aderență pe stânca acum? Nu că nu ar fi fost posibilă, doar că mie nu îmi venea… :D. Bine că era ușor traseul, a ieșit la liber chiar și așa ud.
Prima regrupare este ultracomodă, într-o peșteră bătută de soare și de vânt, cu o priveliște superbă.
De aici traseul se bifurcă, având opțiunea de a urma Traseul cu Grote, sau a coti dreapta spre tunel. Ne-am orientat spre pitonul din dreapta, care promita un traverseu și apoi tunelul mult dorit 😀
Un traverseu scurt pe prize generoase, un pas mai sus și… deja zăream un teren promițător. Găsisem intrarea! Evident că Mati nu mă auzea, regruparea aflându-se la cealalată parte a tunelului.
Coborâm doi metri și deja se vede ieșirea pe cealalată parte a Crestei Sansil. Amuzant cum au pitonat și interiorul tunelului.
Descoperirea era foarte frumoasă… Nu era deloc un traseu greu, ba chiar mă gândeam cât de tare ar încânta un începător… ca primă experiență în alpinism. Pe mine m-ar fi încântat cu siguranță!
Toate argumentele erau de partea Grotei Sansil și a fost o alegere bună pentru o zi cu stâncă udă și cu vreme atât de capricioasă, în care nu ne-am fi încrezut să intrăm într-un traseu mai lung.
În zare se profilau Petreștii de Jos și, într-un plan mult mai apropiat, Școala Turdeană… traseul clasic de școală în ale alpinismului din Cheile Turzii. Și eu îi pusesem gând rău anul trecut, ca primă experiență cap de coardă, dar cumva nu s-a mai materializat 😛
Uof, vremea se mai stabilizase, oare ne dădea speranțe pentru a doua zi? Amenajăm rapelul și coborâm în vâlcelul aflat la aproximativ 25 de metri sub noi.
De aici am mai făcut un rapel pe linia vâlcelului, care ne-a adus chiar în poteca de sub Creasta Sansil. Ne dezechipăm lângă apa Hășdatelor, gândindu-ne dacă să rămânem sau nu… era așa de devreme și era atâââât de frumos aici!
Decizia nici nu am mai luat-o noi, pentru că nici nu ne-am oprit bine că a început să plouă iarăși, sub un soare arzător. Ne-am contrazis un pic dacă zicala bătrânească spune că atunci când plouă cu soare se căsătorește Diavolul sau, dimpotrivă, că își bate soția deja existentă (asta era versiunea lui Mati :P)… după care am plecat să strângem cortul! 😀
Este așa de frumos aici… Ne vom întoarce! Cu siguranță!
You might also like
6 Comments
daaaa! MINUNAT traseu! Sper sa ajungem si noi odata si-odata in cheile Turzii si tie iti doresc sa faci Școala Tureană.
Apropo, are doar 2m lungime tunelul, in a doua lungime in traseu?
Fotografiile sutn foarte frumoase, desi peisajul sub ploaie aduce mai mult a toamna decat a primavara!
Multumesc, Rose 🙂
Nu mai vreau sa fac Scoala Turdeană, dar poate îmi doreşti să fac alte trasee pe acolo! :P.
Tunelul are mulţi metri. Mai sus este o poză cu Mati şi se vede în spatele lui intrarea. Este foarte simpatic!
Din păcate culorile nu au fost foarte… diverse în perioada asta 😉
Frumos, nici eu nu am ajuns prin chei dar “iti doresc” sa faci Madona Neagra sau Vigh Tibor. Mai sunt si alte trasee frumoase dar sa vii de la…………….. pana in Turzii si sa te dai numai pe gr 3 si 4……………….
Madona Neagra am facut-o 🙂
Nu era chiar obiectivul nostru sa ne dam doar pe grade mai micute, dar am mers la noroc… si daca vremea nu ne-a lasat… nu ne-a lasat! (stau mai prost cu norocul, in general :P).
Salut, foarte frumoasa descrierea, ma tenteaza si pe mine acest trase mai interesant…..vreau sa te intreb de al doilea rapel, unde se gasesc cuiele? mai jos pe valcel sau trebuie traversat valcelul spre stanga la ceva perete? Multumesc
Al doilea rapel noi l-am facut dintr-un copac solid care se afla undeva mai jos de poteca ce traverseaza valcelul (nu ai cum sa-l ratezi). Poate voi preferati sa descatarati acea saritoare, dar la noi era uda si ni s-a parut mai rapid rapelul.
Tura faina!
[…] Astel, în prima zi am căţărat Turnul Ascuţit şi în a doua zi, cu alte condiţii meteo, Grota Sansil. […]