Impingand caiacul prin Cheile Verdonului, Franța

Amplasate exact la întâlnirea dintre regiunea Alpilor, regiunea Provence și Riviera franceză, Cheile Verdonului sunt pline de frumuseți naturale și prezintă o ofertă generoasă de activități. Pentru noi, cheile reprezentau în primul rând escaladă. Cu toate acestea, atunci când soarele ardea la prânz pe cerul verii și stânca începea să semene cu o tigaie încinsă pregătită pentru masa vulturilor care survolau zona, și noi ne îndreptam spre descoperirea zonei prin alte metode.

Farmecul canionului nu este doar de pereții verticali și de apele azurii ale râului Verdon. Este complimentat de căsuțele rustice din satele care popuează zona, de drumurile expuse pe deasupra cheilor, de potecile răcoroase de pe malul râului, de accentul leneș franțuzesc. Eu una îmi doream să simt cât mai mult aerul zonei.

Chiar la ieșire din Cheile Verdon, acolo unde se formează Lacul St Croix, există posibilitatea de a închiria bărcuțe pentru familii, caiacuri și canoe. Obsevasem aglomerația din zonă încă de prima zi și acum, după traseul Gueule d’Amour, aveam de gând să încercăm și noi un pic de vâslit.

O coadă nemiloasă ne anunța că vâslitul este o activitate populară în zonă, unde bărcuțele pentru familii aveau cea mai mare cerere. Ordinea și disciplina era impusa de o tipă faină și tăioasă care îi menținea cu umor în linie pe cei care așteptau în fața docului. Era o coadă separată pentru caiacuri, care aveau cerere mai mică. Minunat, noi caiac voiam!

Tarife închiriere vehicule acvatice pentru o oră în Cheile Verdon:

bărcuță de familie 3 persoane: 2 persoane – 12 Euro / 3 persoane – 14 Euro
bărcuță de familie 5 persoane: 16 Euro
canoe: 2 persoane – 12 Euro / 3 persoane – 14 Euro
caiac: 1 persoana 8 Euro / 2 persoane 12 Euro

Fără rezervări și nu mai mult de 2 ore. Pentru două ore era un pic sub dublul perțului pentru o oră.

Ne-am echipat cu vestuțe de salvare și am împins jucăria în apă. Încă nu știu să înot, dar asta nu mă oprea să fiu super entuziasmată. Mai mersesem cu caiacul în Croația și îmi plăcuse la nebunie.

Ne-am orientat direct spre canionul format de chei, nicio clipă nefiind tentați de lac.Răcoarea ne-a luat în primire imediat, parcă eram în cu totul altă lume. Soarele care ne pârjolise mai devreme era mascat de pereții pe care dimineața cățăram. Era frumos, era tare frumos și era o experiență plină.

Ca să avem aparat foto, l-am împachetat într-o pungă și l-am pus în rucsacul de cățărat. Asta până am descoperit buzunarul de la vesta de salvare Nu era un aparat rezistent la apă și parcă nu voiam să scăpăm încă de el.

În jur, o grămadă de lume se juca prin apă și, deși scăldatul era interzis, mulți nebuni veseli săreau de pe stâncile de la intrarea din chei. Pe măsură ce înaintam lumea se subția. Noi voiam să mergem cât mai adânc în chei. De la un punct accesul bărcilor cu motor era interzis, doar vâslele având dreptul de a tulbura apele.

Zvelt, hydrodinamic, ușor, caiacul depășea cu repeziciune ambarcațiuni mai greoaie precum bărcuțele pentru familie. Chiar și față de canoie înaintam mai repede, poate și datorită ușurinței de a vâsli ba pe o parte ba pe cealaltă.

Singura grijă era să nu ne ciocnim de ceilalți. Nu pot spune că sunt foarte cunoscătoare în domeniu, dar păream că am căpătat ceva dexteritate din mers. Asta și faptul că Mati reușea să mai salveze imaginea :D. Din câte am înțeles, persoana din față dă direcția la caiac în timp ce persoana din spate depune mai mult efort pentru a avansa.

La întoarcerea spre doc înaintarea a fost mult mai rapidă, cum era de așteptat, din moment ce vâsleam pe direcția curentului de pe râu.