Lespezile Lirei, Piatra Craiului

Traseul: Lespezile Lirei
Amplasare: Canionul Ciorânga, Masivul Piatra Craiului
Dificultate: 5B, 5LC
Echipa: Dragoş, moi

Iată că s-a schimbat anotimpul și odată cu el frunzele au început ușurel să își îmbogățească coloritul. Am privit-o ca pe un semn că este timpul să ne bucurăm și de priveliștile din Piatra Craiului, mai exact dintr-un traseu clasic: Lespezile Lirei.

Împreună cu Dragoș am fugit din București vineri seara, înfruntând aglomerația de la ieșirea din capitală și ploaia măruntă din Valea Prahovei. Se pare că plouase atât în Bucegi cât și în Piatra Craiului, astfel am campat în casa unor amici din Zărnești (oricum plănuiam să îi vizităm a doua zi, cu prilej festiv!)

Schiță Lespezile Lirei

Dimineața zilei de sâmbătă ne-a găsit în Plaiul Foii, împreună cu mulți alți iubitori ai masivului calcaros, împărțind poteca cu aceea care se îndreptau spre Refugiul Speranțelor.

Cum spunea un amic, fiecare traseu în Crai este ca o mică poveste, deoarece nu parcurgi doar traseul, ci descoperi și muntele pe măsură ce te apropii de pereții săi. Pe măsură ce înaintam pădurea lăsa loc grohotișului din Malul Galben, doar pentru a ne reîntâmpina după traversarea lanțurilor (atențieee, cad pietre!). Urmează Adăpătoarea caprelor, acum stând cuminte sub arcada uscată… apoi cotim stânga spre băncuța speranțelor.

Din păcate, Refugiul Speranţelor nu mai inspiră la acest moment prea multe speranțe… deși arată bine pe exterior. În acest punct ne-am scos echipamentul și ne-am luat la revedere de colegii ce urmau linia Brâului de Mijloc.

Traseul Lespezile Lirei se află în peretele din stânga Canionului Ciorânga Mare. Am urmat poteca, depășind intrarea în Vâlcelul cu Fereastră și… iată-l cum se deschide maiestos… Canionul! Imediat în stânga intrării observăm intrarea în Lespezile Lirei, reprezentată de un mic horn.

Schiță, topo Lespezile Lirei

Cum Piatra Craiului este un teren de aventură pentru alpiniști, asigurările sunt uneori mai timide. Alteori aproape deloc… De exemplu prima lungime de coardă din Lespezile Lirei, care trece printr-un horn frumos, peste câteva praguri de stânca și printr-o zona de jnepeni (unde am găsit doar un piton).

Împrejurimile erau fascinante. Pereți din stânca alba, cu fețele brăzdate de fisuri asemenea unor vene negre, abruptul din dreapta traseului (cu linia Canionului Ciorânga Mare abia distingându-se) iar în spate… departe… drumul spre Plaiul Foii.

Deoarece cunoșteam situația traseelor din Crai am avut cu noi asigurări mobile, care ne-au fost coechipieri de încredere.

A doua lungime a fost scurtă, urmând linia unei fisuri clare până într-o regrupare comodă, ce aducea ușor a o minipeșteră. Câțiva nori apăruseră pe creasta Pietrei Craiului, însă momentan păreau sociabili.

Urmează o lungime cu un traverseu lung, care începe printr-un pas de atenție, mai greu, (se poate trece la artificial). Înainte de regruparea de pe țanc este o porțiune frumoasă de cățarare, cu multe fisuri fine. Traseul Lespezile Lirei părea mai dificil de la bază, însă acum descopeream că trecerile ofereau o stâncă unde te puteai bucura de cățărare.

A patra lungime urmează o linie verticală până pe o brână de iarbă. Nu are miscări grele, dar are puţine asigurări (am folosit la un punct o mică clepsidră din piatră ca asigurare). Regruparea se află ușor în stânga, chiar sub fisură.

Ultima lungime este reprezentată de o arcadă amenințătoare la prima vedere, dar care își lasă descoperite multe prize. O plăcere! Nu am urmat constant linia ei, chiar pe la jumătate fiind muult mai uşor să o ocoleşti un pic. În punctul în care arcada continuă la dreapta, traseul merge spre stânga… și ieșim din Lespezile Lirei, lângă o mare de jnepeni!

Cinci lungimi de coardă frumoase, într-un peisaj ce-ți lua răsuflarea. Craiul s-a dovedit temperamental, acumulând dintr-o dată nori amenințători care ne-au dat câteva emoții pe a doua jumătate a traseului. Însă a fost și blând, dezvăluind un cer de un albastru strălucitor exact la ieșirea din traseu, pentru a ne ghida prin marea de jenepeni ce ne conducea la Brâul de Sus și la Acul de la Amvon.

Cum amenințarea ploii dispăruse odată cu spargerea norilor, ne-am oprit să ne bucurăm de o ciocolată și să facem poze. Era primul traseu de alpinism pe care îl parcursesem în Piatra Craiului și am rămas plăcut impresionată de schimbarea peisajului.

Coborârea am făcut-o pe Vâlcelul cu Fereastră, printre momâile ce străjuiau cuminți valea. După trecerea zonelor de grohotiș și a săritorilor, pe care le-am descățărat, am reluat poteca spre refugiu și apoi spre Plaiul Foii.

Ploaia ne-a ocolit și de această dată, lăsând povestea noastră din Piatra Craiului cu amintiri însorite.