Traseul Cangurul si Traseul Cotofana
Amplasare: Peretele Animalelor, Masivul Postavarul
Pentru diversitate, week-endul acesta ne-am îndreptat atenția către masivul calcaros aflat în apropiere de Râșnov: Postăvarul.
Ajunși în Chile Râșnoavei avem parte de o surpriză, nu mai erau turiști cu grătarul. Era o liniște incredibilă comparativ cu aproximativ o lună în urmă. Cu toate acestea băiatul care încasează taxa de intrare ne aștepta diligent. Dacă nu îl mințiți în privința campatului (adică îi spuneți că rămâneți peste noapte), vă dă și un sac de gunoi.
Ținta pentru sâmbătă era să facem un traseu în Peretele Animalelor, pentru ca Geo să-și fixeze corzile pentru filmarea de a doua zi.
Am ales traseul Crocodilul. Da, știu, nu există o schiță pentru acest traseu… pentru că el se numește în realitate Cangurul… dar să fim serioși, există mai mari șanse să găsești crocodili în România (în canalizări), decât canguri!
Traseul Cangurul
- este un traseu scurt (3LC), dar frumos.
Asemenea majorității traseelor din zonă, prima lungime de coardă ar fi ușoară dacă n-ar fi înotatul prin micșunele carnivore și alte vegetale uscate.
De a doua lungime ne-am bucurat mai mult, stânca fiind curată. Din regrupare am traversat stânga până la o fisură clară, pe care am continuat până în regrupare. Pasul cel mai intens se află în apropierea regrupării.
A treia lungime devine mai ușoară, cu accente de plante aromatice.
Pe lângă cele două semicorzi pe care le filam, mai trăgeam cu noi și o coardă statică. O asiguram în regrupări, o trăgeam în traseu și… ocazional… mai avea pași la care se încurca și trebuia să îi explicăm cum să procedeze.
În paralel cu noi Iuliana parcurgea împreună cu Titus traseul Mielul cel Blând. A fost mult mai distractiv să fim în trasee paralele, era o veselie acolo de numa numa. În ultima regrupare din traseul Cangurul o așteptăm pe Iuliana, care face rapel cu noi pe corzile statice fixate de George paralel cu linia traseului Coțofanei (în care urma să filmeze a doua zi).
La corturi s-a mai adăugat grupului și echipa Maria – Marc, care se împrieteniseră cu Lupul cel rău.
După o noapte de tușit în continuu, în care am speriat și ursul, ne trezim exact când sosește Mihai Sima… alpinistul necunoscut mie, care urma să îmi fie coechipier în traseu. De-a lungul zilei s-a dovedit a fi o persoană în compania căreia m-am bucurat să fiu, care merita ascultată și care cred că ar fi un profesor foarte plăcut.
Traseul Coțofana
- este un traseu foarte frumos, dacă faci abstracție de prima lungime de orientare în pășunea verticală.
Prima lungime merge ușor stânga, pentru ca un traverseu dreapta să conducă în prima regrupare, chiar sub faimoasa arcadă a traseului. Noi aveam corzi de 60m, altfel este posibil să nu fi putut sări peste prima regrupare clasică.
A doua lungime este marcată printr-o arcadă, ce poate părea intimidantă. Ne pregătim să pornim, Mihai îmi dă aparatul foto în această lungime… în timp ce Geo se joacă cu camera, profilat pe linia peretelui. În momentul în care am ajuns în dreptul arcadei am realizat că aceasta este chiar prietenoasă. Niciodată nu rămâi fără prize bune la mâini iar picioarele își găsesc mereu locul în acest peisaj, pe mici prize, abia profilate. La ieșirea deasupra arcadei găsim regruparea, relativ suspendată.
Mihai pornește în a treia lungime, cea cu pasul. Imediat la pornirea din regrupare trebuie făcut un traverseu stânga de aproximativ 10m. Acesta necesită mișcări mai întinse, de atenție (cu prize bune la mâini și aderență la picioare). Eu am profitat de mica aripă formată de o fisură și am sărit peste ultima mișcare, ajungând direct deasupra asigurării finale a traverseului. Cățărarea este plăcută… cu prize puține, dar foarte clare. Urmează o altă traversare în stânga (ce duce în regrupare). Prizele de mâini se află pe linia asigurărilor, peste o mică porțiune surplombată. Încă o dată mi s-a confirmat faptul că dacă îți păstrezi calmul unele pasaje pot fi trecute cu mai multă ușurință decât credeam inițial.
Am amenajat împreună cu Mihai rapelul, și… din nou la sol, întâlnindu-ne cu Maria și Marc la baza peretelui. Între timp, Iuliana și Titus domesticeau lupul!
La corturi Geo i-a luat lui Mihai interviul în timp ce eu le făceam poze. A fost o echipă foarte faină!
Nu după mult timp a apărut Iuliana și cei trei muschetari și-au reluat drumul spre fostul Mic Paris.
Leave A Reply