Traseu: Stația de tren Băile Sărata Monteoru – Merei – Sărata Monteoru – dealurile din împrejurimi – Sărata Monteoru – Buzău
Distanță: aprox 56 km cu 916m diferență de nivel
Timp: aprox 5 ore
Când: aprilie 2016
O parte din tură se suprapune cu traseul scurt de la XC Race Sărata Monteoru (mai multe detalii puteți găsi aici)
Track GPS:
Am ajuns în dreptul localității Merei aproape de prânz, cu personalul care duce până în orașul Buzău. Urmăream pe Google maps de pe telefon când se apropie destinația, neavând certitudinea că trenul va opri și stația Băile Sărata Monteoru. Dar a făcut-o, lăsându-ne pe o alee pietruită aproximativ în mijlocul câmpului. Noroc că știa Tibi traseul. De acolo am început urcarea lină spre localitățile Merei și Sărata Monteoru, de unde avea să pornească traseul fără asfalt.
De (prea) mult timp nu am mai dedicat ieșiri pentru activități cardio, concentrându-mă în ultimele luni pe escaladă. Prin urmare, acum sufeream consecințele, ajungând să fiu în formă… de cozonac. Discutând cu Tibi, am sugerat să alegem o tură mai scurtă de bicicletă, ca să nu riște să mă care și pe mine pe acolo. Așa a ajuns cu o idee de tură faină pe dealurile Buzăului.
Printre lanurile de rapiță dintre drumul european E577 și localitatea Merei:
Pomii înfloriți înveseleau localitatea Merei, primăvara era în toi:
Începem coborârea spre localitatea Sărata Monteoru…
În centrul Sărata Monteoru am oprit pentru alimentat cu dulciuri, după care am pornit urcarea scurtă pe asfalt ce avea să ne scoată în pădurile de deasupra satului.
Trecem pe lângă ceva ce pare o sondă petrolieră după care ajungem la un container imens cu marcajul punct roșu și indicații despre traseul de MTB din zonă. Pădurea are numeroase folii de semnalizare uitate/lăsate pe acolo, deci traseul nu este absolut nemarcat. Din păcate, nu este nici foarte estetic să vezi rămășițele traseelor.
Prima parte din traseul prin pădure este doar de coborâre lină. Pe drumuri forestiere frumoase, prin păduri bogate care filtrau căldura deja copleșitoare, pe lângă poteci verzi, acompaniați de trilurile păsărilor.
Coborâri prin păduri dese, pline de flori și cântec de păsări. Ce faaain era!
Bicicleta lui Tibi la ședință foto, cât mă aștepta să îl ajung din urmă:
Total neașteptat și nevoit am ratat drumul din pădure doar ca să ajungem într-o vie întinsă. Am mers pe marginea ei și nu am putut rezista unei coborâri lungi direct în satul de la baza dealului. Aici am ieșit pe traseul de la concursul de mountainbike, dar aveam să revenim după o scurtă incursiune în satele din jur.
După ce am revenit, prin satele de la baza dealului, pe traseul pe care doream, am reintrat în pădure. După o mică pantă am urmat multă vreme curba de nivel. Asta înainte de o ditamai panta pe care eu am împins bicicleta cu spor. Parcă și solul era altfel, mult mai nisipos, bicicleta fugea altfel pe aici.
La coborârea în Sărata Monteoru Tibi știa o scurtătură prin pădure, evitând astfel astfaltul. Aveam să aflu că este, ca mai orice scurtătutră la munte, și mult mai abruptă. Așa am luat vreo două căzături pentru că nu știu încă să îmi folosesc corespunzător frâna pe față. Aveam să port o super vânătaie pentru restul săptămânii. Până una alta am ajuns la șoseaua asfaltată care ne-a purtat în Sărata Monteoru și pe urcarea spre Merei. Cum voiam să ne întoarcem în aceași seară în București, am intrat pe ultimii kilometri drumul european care duce spre Buzău. Din fericire nu era foarte mare trafic și doar un camion a trecut pe lângă noi, elementul de trafic cel mai stresant pentru mine.
După o cină binemeritată la… benzinărie… am luat fericiți trenul spre casă (un accelerat de 2 ori mai scump decât personalul de la venire, poate și pentru că biletele de bicicletă nu mai erau doar 5 lei, ca de dimineață)
You might also like
Leave A Reply