Traseul Diedrul cu Brazi 4B, Buila – Vânturarița

Traseu: Diedrul cu Brazi
Dificultate: 4B clasic, pas de 7- (6+ cu A0), 3 LC
Asigurări: pitoane, ocazional spituri și ancore chimice
Amplasare: Sector Santinela Cheii, Parcul Național Buila – Vânturarița

Există undeva în România un loc aparte, un loc izolat. Acolo, izvoarele sursură cu bere cristalină…

Bărbații au reinventat statul la cloacă și au preluat gătitul în mâini proprii…

…iar greierii cântă și ziua și noaptea, până se termină băutu…er… energia

Acolo, dormitul în natură ia forme de diverse și pădurea ascunde trasee de cățărat de puțini frecventate, poate și pentru că drumul până acolo este în sine o aventură.

Acest loc este Parcul Buila-Vânturarița, cu ale sale Chei ale Cheii și canton Cheia, ascunse de păduri luxuariante și izolate de un drum forestier capricios, în condiții de parcurs cu mașină mică doar când are el chef. Când am fost noi condițiile erau chiar ok, nu plouase de mult timp.

Câteva detalii organizatorice:

• Taxă de vizitare parc: 5 lei
• Taxă cazare Cabana Cheia: ∼30 lei/noapte
• Taxă plasare cort în curtea cabanei: ∼15 lei (nu este permisă camparea în parc)
• Cum să ajungi la Cabana/Cantonul Cheia: www.buila.ro/intrare_ro

Echipa cu care mă cățăram era deja acolo, tocmai parcurseseră traseul Păianjenul Galben din Claia Strâmbă. Eu aș fi vrut să fac traseul Pheonix, doar că se simțea un pic nevoia de odihnă și tratament în echipă. Prin urmare, după o zi de așteptat alinierea planetelor, pus în comuniune cu natura, mâncat tot felul de bunătăți de la cabană, admirat căderea frunzelor la început de toamnă și alte activități care se pot face așa de fain la munte, am ales câteva trasee mai scurte din permietrul cabanei.

Traseul Diedrul cu Brazi 4B

Ca să ajungem la baza traseului am pornit de la Cabana Cheia spre Cheile Cheii, pe poteca marcată. După vreo 5 minute, când ne-am apropiat de râu și în dreapta a apărut, prin pădure, un țanc stâncos, am cotit dreapta pe la baza țancului. Am urcat un pic pe stânga acestuia, pe poteca abia profilată pe la baza lui, și foarte repede a apărut pe dreapta diedrul evident.

Prima lungime pornește pe un diedru evident, tăiat de o fisură generoasă. Pe alocuri fisura era închisă și udă, dar se găseau prize și pe fața din dreapta. Ieșirea la boscheți și, după vreo 7 metri, regruparea la un copac grăsan. La terminarea pasajului de stâncă este o regrupare pe spituri, suspendată, dar am sărit peste ea, gândindu-ne că o fi acolo dacă vrei să faci lungimea de escaladă.

A doua lungime merge vreo 7 metri dreapta pe brâna de iarbă, până în dreptul unei mici fețe căzute, umbrite deasupra de o arcadă care merge dreapta. Urcăm 2 metri pe fața căzută și apare primul spit, plasat în mod ciudat mult dreapta. Lungimea este bine asigurată, pe spituri, și intră pe fisura generoasă la mâini, care te ține pe spate, și apoi traversează dreapta cu aderență la picioare. O lungime absolut frumoasă, curată și cu mișcări faine! Un deliciu. Și nu m-a durut mâna!

A treia lungime traversează 4 metri dreapta până într-un diedru de vreo 30 m. Un diedru frumos, curat, cu prize puține pe laterale. L-am abordat deseori prin ramonaj și uneori în șpraiț. Este frumos, o bucurie. Nu are suficiente asigurări cât să poți trece la artificial, dar este asigurat bine. Tehnica este esențială.

Ieșire din diedru în dreapta, la iarbă și copăcei, de unde facem două rapeluri la baza traseului. Primul rapel ne-a dus pe brâna de la baza celei de-a doua lungimi, unde Adi a avut intuitia sa aduca nodul mai jos, altfel nu stiu daca veneau corzile (frecare mare pe pragurile de iarbă de la ieșirea din lungime). Al doilea rapel ne-a adus, prin pădure, la baza peretelui.

A fost un traseu foarte frumos, cu stâncă super curată pe lângă ce am mai văzut în Buila Vânturarița. Îl recomand cu căldură, multă cățărare frumoasă, pe stâncă asigurată bine. Dacă este vreme ciudată sau final de zi, merge minunat.