Călătorie în Thailanda, pregătiri și visat

Oricât călătoresc prin Europa nu pot să mă abțin din a simți, uneori, că suntem cultural destul de similari. Cel puțin în comparație cu ce simt eu că ar fi în colțurile mai îndepărtate ale planetei. Curiozitatea de a explora aceste culturi mai îndepărtate, să verific cu ochii mei dacă vorbele erau adevărate, m-a făcut să consider o idee excelentă propunerea unui amic de a face o călătorie în Thailanda la final de ianuarie.

Thailanda? Hmmm, asta sună interesant. Imediat am deschis internetul și am fost copleșită de tona de infomații despre atracții turistice. Că trebuie să vezi aia, nu poți rata ailaltă și tot așa. Pfff, asta nu ar fi frumos, vânătoarea de obiective turistice. E adevărat, îmi era greu să mă abțin. Mergeam doar două săptămâni și aș fi vrut poate să văd cât mai mult. Doar că atunci când alergi după obiective turistice, artistico-culturale sau nu, cred că riști să ratezi tocmai atmosfera zonei. Acel quelque-chose care face o părticică de pământ diferită de cealaltă. Poți să devi ușor un bifator de liste 😛

Prin urmare, am luat abordarea schematică. Întâi ne-am decis că am vrea să vedem și ceva din nord, dar și ceva din sud, pentru că sunt zone foarte diferite cultural, distanțate de peste 800 km. Apoi, am împărțit timpul în mod egal și am ales un centru de referință în sud, Ao Nang cu ale sale plaje și deschidere la insule, și Chiang Mai ca centru în nord, cu ale sale influențe chinezești, păduri tropicale și plantații de ceai. De aici nu ne-am gândit foarte mult ce anume să vizităm, aveam doar o mică listă cu câteva locuri care ni se păreau deosebite.

Amicul cu care mergeam, care se gândea că o să meargă la o plimbare culturală, s-a supraentuziasmat când i-am spus că există și faleze de escaladă în sud, pe plajele Ton Sai și Railey, aproape de Ao Nang. Prin urmare bagajul nostru micuț (eu am avut 11 kg la mine) a constat mai bine de jumătate din echipament de cățărare :))).

Haine nu ne trebuiau oricum multe, mergeam în sezonul lor de iarnă, care înseamna o medie a temperaturilor pe la 25 de grade.

De ce ne-am ocupat din țară a fost partea administrativă: documente pentru vize, informații generale despre transportul în țară, prețuri aproximative (prețurile pentru turiști diferă grozav și voiam să știm pe unde ne învârtim). Restul timpului l-am petrecut visând. Se zice că este o țară ospitalieră, o monarhie destul de stabilă pentru o zonă cu istorie tumultoasă, că are temple și cetăți vechi de sute de ani, că mâncarea gătită pe stradă este super bună, că stă prost cu igiena și că poți să te întorci de acolo, pentru o sumă modică, cu o nevastă :)) [găsiți aici documentarul lui Louis Theroux].

Biletele de avion le-am cumpărat la Aeroflot, cu escală scurtă (teoretic) la Moscova, prin site-ul BudgetAir; am găsit o ofertă bună în jur de 500 Euro deși noi plecam în aproximativ două luni. Pentru viză necesarul de documente îl găsiți pe site-ul Ministerului de Afaceri Interne. Nu ne-am rezervat cazări înainte și am constatat că pentru noi a fost o idee bună. Se găsesc cazări bune, foarte ieftine, la fața locului. Pentru documentele de viză am făcut o rezervare care nu necesita plată cu cardul pe Booking.com.

A trecut ceva timp de când ne-am întors, dar parcă nu am simțit îmboldul să scriu despre asta până acum. Poate era necesar un pic de timp pentru a lăsa să se sedimenteze informația și experiența 🙂

Revin.