Caltun. Creasta Fierastrau

Amplasare Creasta Fierastrau: Zona Refugiului Caltun, Muntii Fagaras
Traseu: Piscul Negru – Refugiul Călţun – Creasta Fierăstrău/Creasta Ferăstrău – Vârful Negoiu – Strunga Doamnei – Refugiul Călţun 

Grad dificultate Creasta Fierăstrău: 3A
Data: 1-3 Decembrie 2011

Cei 3 muschetari s-au transformat în cei 22 atunci când au ajuns la refugiul Călțun cei din Anotimpul 5. Pentru că atât de mare a fost echipa care s-a îndreptat la finalul săptămânii trecute spre Făgăraș, unii dinspre București, alții dinspre Cluj sau Iași.

Cu planuri separate de a aborda zona din jurul refugiului Călțun, în final ne-am reunit într-o tură așa cum ne obișnuiam să avem la începutul grupului care poartă numele de Anotimpul 5.

Plecarea matinală din București… cu direcția Piscul Negru. Cele 4 mașini se aliniază frumos în parcare și începe desfășurarea de forțe, negocierile și schimburile de echipament, un mic haos ordonat.

Traseul spre Refugiul Călțun

Și ne pornim voioși pe triunghiul albastru spre refugiul Călțun. Marcajul indica 3 ore jumătate, însă nouă ne-a ieșit în 2:45.

Cum am trecut de zona de jnepeni, intrăm în împărăția rece a vântului. Mângâietor la început, acesta se întețea pe măsură ce îi pătrundeam mai adânc în teritoriu… cu fiecare pantă urcată. Cerul se menținea limpede și soarele mai scotea câte un ochi de după creste.

Câteva petice de zăpadă și văi înghețate, însă peisajul era atipic de uscat pentru o lună care aparține de drept zăpezilor.

În sfârșit refugiul: gol, așa cum ni-l doream :)). Din păcate, călătorii sunt din ce în ce mai comozi și au tot mai puțin respect față de munți… așa că un colț îi era dedicat unui morman de gunoaie (din care am încercat să luăm cât mai mult la plecare).

Lacul Călţun era atât de îngheţat încât, deşi au săpat băieţii în mai multe părţi, nu au reuşit să dea de apă. Salvarea a fost cascada de gheaţă din spatele refugiului, sub care se auzea sursurul vioi al unui izvor.

Până la finalul serii refugiul a ajuns să acomodeze 28 de oameni, în ciuda faptului că au fost instalate și două corturi. Am dormit ca niște mici sărmăluțe.

Creasta Fierăstrău, Munții Făgăraș

Dimineața. Vântul nu încetase, însă doream să parcurgem Creasta Fierăstrău și nu știam exact ce tip de teren ne așteaptă. Alte echipe au preferat Custura Ciobanului (pe care doream să  parcurgem și noi a doua zi), Strunga Dracului sau au intrat în Peretele Călțun, pentru a cunoaște terenul.

Am traversat căldarea, urmând marcajul spre Strunga Ciobanului. Creasta Fierăstrău se profila deja clar pe fundalul abastru.

Am urcat pe o pantă înierbată, amestecată uneori cu zăpadă, până am ajuns pe linia crestei. Peisajul era expus, însă de o frumusețe deosebită. Pe partea stângă a crestei erau mai multe zone cu posibile intrări/retrageri, în timp ce dreapta era flancată de un perete aproape vertical uneori.

Ajungem pe un țanc, de pe care coborâm pe o brâniță expusă chiar la baza lui. Găsim două pitoane, unul la intrarea pe brână și unul pe la mijlocul ei. Urmăm linia crestei pe partea stângă, destul de expusă și fără asigurări, până la următorul țanc.

Acesta este tipul de teren pe care îl întâlnim pe tot parcursul crestei, cu zone mai mult sau mai puţin expuse şi căţărare accesibilă la bocanci. Pentru mine situaţia a generat emoţii, nu eram obişnuită cu un teren atât de accidentat pe care să îl parcurg în bocanci. Aveam şi un rucsac incomod. Însă pe măsură ce avansam câştigam încredere în mine şi în coechipier. Ce lucru mare este încrederea!

Avem plăcerea de a parcurge și două hornuri acoperite cu zăpadă. Mergem legați în coardă, însă concomitent. Posibilitățile de asigurare sunt reduse, mai întâlnim 2-3 pitoane. Noi am folosit şi friend-uri de 2-3 ori, uneori în ideea de şcoală.

Iată primul și ultimul rapel. Regruparea este amenajată într-un pion și un țanc, cu multe cordeline adugate de echipele care au mai trecut pe aici. Cobor eu, testez dacă se poate trage coarda și Mati mă urmează. Tragem coarda și… surpriză… s-a blocat. Nu prea înțelegem de ce… doar am testat. Mati face o escaladare delicată a țancului și aflăm ce s-a întâmplat: noua lui coardă s-a torsioat și s-a încolăcit după cordelina de rapel.

Ne recuperăm coarda și parcurgem ultimul obstacol: un țanc impunător, străbătut de un horn accesibil, dar înzăpezit. A fost singura dată pe creastă când am pus mâna în zăpadă fără mănușă, 10 secunde, și mi-am plătit îndrăzneala cu 5 minute de tortură… cât circulația sângeului și-a reintrat în drepturi.

La finalul hornului am ieșit într-o mică șa. Când ne pregăteam să continuăm avem surpriză să vedem că suntem la 10 metri sub creasta Vărfului Negoiu, unde peisajul era scăldat într-o lumină caldă.

Durase 3 ore parcurgerea Crestei Fierăstrău și sus am avut plăcerea să ne întâlnim cu alți membri ai grupului nostru, echipa care parcursese Custura Ciobanului și moldoveanul nostru.. care urcase pe Strunga Dracului.

După câteva poze pe vârf, ne-am retras încetișor spre refugiu, bucurându-ne de peisaj și de vremea frumoasă.

Am coborât pe marcajul bandă galbenă spre Șaua și Strunga Doamnei, reintrând pe marcajul bandă roşie spre Călțun.

Seara, iarăşi aglomeraţie şi veselie, cum fiecare povestea ce a făcut şi ce planuri are pentru a doua zi. Planuri ruinate de schimbarea de vreme şi de vânturile năprasnice care biciuiau refugiul sâmbătă. Ceaţa cobora încet… sau, cum spunea cineva: nu îmi dau seama dacă este înnorat din cauta ceţei 😀

Decizia de grup a fost să coborâm. Ar fi fost o zi pierdută, nu ne puteam orienta în trasee. Însă urmează să revenim… poate într-un peisaj mai înzăpezit 🙂

Când am ajuns la Piscul Negru a început să plouă. Poate sus ninge…

Duminică, dacă tot trebuia să returnăm o maşină în Sinaia… am furat câteva ore pentru escalda la Stâna Regală. Cât să ne amintim cât de rece este stânca 😛