Traseu: Valea lui Stan, Munţii Făgăraş
Valea lui Stan se află lângă Barajul Vidrarul, Munţii Făgăraş, şi reprezintă un traseu nemarcat foarte popular atât vara cât şi iarna. Dacă vara ai parte de treceri prin apă, pe scări ruginite şi peste buşteni prăbuşiţi în micuţa, dar spectaculoasa vale… iarna se nasc alte atracţii.
Iarna Valea lui Stan se umple cu zăpadă iar firicelele de apă care o brăzdează vara… îngheaţă sub formă de cascade. O zonă foarte frumoasă din România pentru căţărare la gheaţă.
Sâmbătă dimineaţă (er… aproximativ de dimineaţă) am pornit din Bucureşti, pe ruta Piteşti – Curtea de Argeş – Trasfăgărăşan (Valea lui Stan). Vremea era descurajator de încinsă pentru această perioadă… şi pentru intenţiile noastre, dar încercarea moarte n-are. Zăpada deja părăsea culmile Făgăraşului, cel puţin la intrarea pe Transfăgărăşan. Pe alocuri întâlneam urmele unor avalanşe care s-au scurs în stradă (un buldozer muncea ca o furnicuţă la înlăturarea zăpezii). La cât de umedă şi grea era zăpada, avalanşele parcă erau invitate să se producă.
După doar câţiva kilometri ajungem la troiţa care marchează intrarea in vale. Nu a trecut mult de când am oprit maşina şi lângă noi a parcat un autocar din care a coborât o mulţime de tineri, aduşi de Clubul ATGR. Şi ei tot la Valea lui Stan ţinteau, însă cu alte gânduri 😀
Pornim pe poteca deja bătută, spre primul baraj din vale. Urcăm pe o scăriță ruginită, prin stânga barajului și observăm cu tristețe că râul care străbate Valea lui Stan s-a trezit din amorțire și crează pe alocuri bălți. Deci existau șanse să nu mai găsim în condiții bune cascada de gheață.
Evităm pe unde putem bălțile, care se extindeau ușor prin stratul de zăpadă.
Se vedeau urmele unor mici avalanșe și în această mică vale, care se vărsaseră antrenând crengi de copaci și mici bolovani.
Ajungem la o primă cascadă de gheaţă, micuță, dar cu gheață în stare bună de cățărare. Ne dă speranțe 😀
Înaintăm. Urmează o mică urcare spre o a doua cascadă de gheaţă: cea mai mare cascadă de gheață din Valea lui Stan. Peisajul era foarte frumos, pereții văii erau acoperiți cu un strat subțire de gheață iar valea era plină cu zăpadă, asezonată cu frunze ruginii. Pe ici colo găseam și câte un ochi cu apă (nu gheață, din păcate).
Pas cu pas, prin zăpada grea și umedă… ajungem la o mică bifurcație. Scara metalică din stânga îmi conduce privirea la o cascadă ușor ascunsă privirilor. Această cascadă de gheață se pare că se numește Avionul, datorită formei în care este surprinsă de iarnă ;).
Pe măsură ce ne apropiem de ea… gheața nu arată prea roz, ca să spun așa. Apa șiroia peste peretele de gheață, formând un duș de toată frumusețea. George îi condusese și pe Cătălin Pobega & Silvia la această cascadă cu doar o săptămână în urmă, dar pe atunci aceasta era în condiție perfectă de cățărare. Acum lucrurile se schimbaseră 🙁
Ce sezon nefericit pentru gheață, nu am reușit să mă pun de acord cu vremea rece, ca să ne întâlnim la munte în același week-end! Când ne-am întors la mașină ne-am intersectat cu numerosul grup de la ATGR… în fața căruia un grup marcase și amenajase traseul.
Poate este un semn că ar trebui să încerc la cascadele de gheață din Austria… 😛
Leave A Reply