Unde: Cariera Memorial, Munții Măcin
Când: 18 Mai 2014
Încă o dimineață frumoasă în Alpii Dobrogei. Țânțarii nopții s-au ascuns, fluturii se joacă în soare, caprele se urcă în copaci…
Ahhhh… natura!
Căldura ne-a scos iar din cort, astăzi ca să ne împingă blând (împreună cu Vlad) spre Cariera Memorial, după ce cu o zi în urmă cățărasem în Valea Racova. Pe final de zi Raluca voia să vizităm o zonă de bouldering din apropiere.
Problema a apărut când voiam să plecăm, dar nu pentru că nostalgia ne ținea acolo, ci pentru că autoritățile parcului aveau chef să ne certe. Se pare că nu numai că nu mai aveam voie să cățărăm în interiorul parcului (peretele ăla micuț în care am făcut trasee cu o zi în urmă să fie chiar locul de cuibărit pentru șoimul dunărean?), dar eram eligibil pentru o amendă.
Dacă amendă pentru cățărat nu primeam pentru că fapta nu se putea dovedi, aveam șansa să plătim amendă că am campat în parc. Nu că poienița unde am campat ar fi fost zona clasică de campat din vremuri imemoriale, nu că ar fi o ditamai vatra de foc amenajată acolo împreună cu băncuțe și nu că ar fi vreun semn care măcar să anunțe “fraiere, de acum încolo te rupi de tradiție și campezi în altă parte!”. Se pare că era datoria noastră să citim în stele și să sunăm la administrația parcului să întrebăm unde să punem cortul. Nenea a ținut să ne spună că nu e treaba lui să amenajeze zona. Oare de ce primea salariul. Se pare că profesionalismul autorităților din Piatra Craiului este contagios!
Că veni vorba de Crai, ați văzut ce sediu nou și frumos își construiesc cei de la parc lângă Cabana Curmătura? Mă întreb de unde au banii :D:D:D
În fine, pierdem vreo oră să îi convingem pe cei de la Parcul Național Munții Măcin că, totuși, poate ar vrea și ei să mai citească pe domeniu și să vadă că soluția nu șade în decizia lor comodă de a lua bani pe nimic și a interzice orice nu înțeleg și nu stăpânesc. Nu a funcționat, dar măcar le-am arătat că nu toată lumea merge pe motto-ul “crede și nu cerceta”.
Cariera Memorial, Munții Macin
Parcăm în cealaltă parte a comunei Greci, după ce trecem pe la piața din centru pentru a cumpăra bunătăți locale (prăjituri de la cofetăria din centru, brânză de capră de la producătorii locali). Din piață, de data asta am trecut podul și am cotit stânga, pe o stăduță mică pe care am mers în direcția opusă locului de picnic, până am dat de teren liber.
Spre dealul acela găurit ne îndreptam noi…
Urcăm alene într-o atmosferă plină de contraste. Pe de-o parte dealurile golașe, pe alocuri populate de stejari, în timp ce în planul apropiat hale părăasite populate cu avertismente de cădere iminentă. Dezolant… și totodată nu. Natura își reintra în drepturi. Dintr-o dată grupul din față mă strigă taaare și Raluca și Cătălina îmi fac semne să mă grăbesc. Cu limba scoasă de la căldură mă grăbesc ca să văd… o broască țestoasă supersonică!
Ce frumuseeeețeeee!
Spre deosebire de broasca văzută ieri, asta era super activă. Cum ne-a văzut în apropiere a prins o viteză pe care nu mi-o închipuiam la un animal aparent greoi. Mai mult, dacă voiam să o ating începea să hâsâie stresată și să se strângă. Sărăcuța, am speriat-o. Un animal care mie îmi place la nebunie.
S-a făcut super cald și noi mergeam doar prin soare. Ne întrebam dacă a fost o idee bună să mergem în câmp deschis pe căldura asta și mă felicitam că am cărat cu mine o bandană. Insolația ne aștepta după ușă. Ici-colo un stejar pitic de Dobrogea stătea mărturie a luptei cu vânturile de iarnă.
Din Greci până în Cariera Memorial am făcut vreo 30-40 minute în urcare. Traseele din perete au maxim 45metri lungime și au grade până la 7- (zice topo-ul). Apă puteam lua de la izvorul din Șaua Țuțuianu, locul unde poteca noastră a făcut stânga în urcare spre carieră.
Ne apar pereții carierei, cenușii și cu tăieturi clare.
Stâncă căzută, dar suficient de aderentă să țină espadrilele fără efort 😛
Bubu în dilemă, drepata sau direct în sus? Noi cred că am combinat traseele Memorial și Balcoane, care păreau că se intesectează, dar noi le-am făcut pe ambele direct în sus.
Granitul este o rocă cu totul specială, cu fisuri multe, praguri mari și scurse și fețe căzute aparent lipsite de prize, dar foarte aderentă. Odată ce m-a obișnuit cu stilul, traseele mi s-au părut super frumoase.
Peisaje frumoase văzute de la ultimul etaj al Carierei Memorial
În carieră am făcut și traseul Memorial, care este trecut și amenajat ca treaseu de 2 lungimi, dar poate fi făcut lejer dintr-o bucată cu o coardă de 60m. Are un pas super frumos cu ieșire pe un prag, exact la un pas de bouldering la panou.
Fiecare se joacă la ce traseu dorește, există suficientă diversitate pentru o carieră micuță. Vlad își caută loc de prins nucile un pic mai în dreapta noastră, pe creastă.
Un stejar de dobrogea se apleacă să o umbrească pe Raluca.
Capre peste tot, principala sursă de lapte din zonă, flori de mușețel cât cuprinde și Raluca ce colecționa plante locale 😀
Cațărarea nu este spectaculoasă în Măcin dacă ești în căutare de grade mari de cățărare. Este altceva. Ariditatea zonei, căldura apăsătoare și diferențele de peisaj pe care le oferă bătrânii Munți Măcin aduc un aer nou chiar prin vechime. Mie mi-a super plăcut vacanța aici. Îmi doream să văd un loc pe care nu l-am mai vizitat și m-am bucurat de excursie.
Lacul Iacobdeal, Turcoaia
Pentru că înainte să plecăm i-am tot bătut la cap pe colegii de mașină să trecem pe la o altă atracție turistică a zonei, am obținut învoire să vizităm lacul Iacobdeal. Dacă tot nu mai aveam timp să inspectăm zona de bouldering propusă de Raluca, să vedem altceva.
Se pare că acest lac este inedit prim modul de formare: o exploatare minieră care s-a întors împotriva oamenilor atunci când au atins pânza freatică în timp ce săpau.
Lacul Iacobdeal s-a format intr-o cuveta rezultata in urma exploatarii de granit, atunci cand excavatia a ajuns la nivelul unui strat acvifer (mai pe romaneste – panza freatica) cu un debit bogat. Lacul este izolat de orice retea hidrografica, fiind alimentat in principal de izvoarele subterane la care se adauga in mica parte alimentarea cu apa rezultata din ploi si topirea zapezii (alimentare pluviala si nivala). Peisajul te duce insa cu gandul la un lac glaciar. Sursa aici
Cu se ajunge lângă lacul Iacobdeal, ascuns într-o fostă carieră?
Accesul spre lac, din DN22D Macin-Cerna, spre comuna Turcoaia pe DJ222H 2,5 km pana la intersectie, apoi spre stanga aproximativ 3 km. De aici (lacul nu este vizibil) inca 200 metri la dreapta pe un drum local care urca usor. Punct de reper: drumul care urmeaza dupa constructiile dezafectate ale fostei cariere. Sursa aici
Sirenele…
Nu este un lac spectaculos prin aspect, dar mi se pare un loc special când iau în considerare istoricul și metoda de formare. Lângă lac este și o grotă drăguță, care suspectez că a fost făcută cu piciorul de mâna umană 😀
Ne-am răcorit picioarele în apa răcoroasă după o zi petrecută în soare, ăsta da tratament naturist…
Apoi am pornit cătinel spre casă, nu înainte de a face o bună bucată de drum prin dealurile line și verzi ale Dobrogei. Frumoase așa cum erau în lumina apusului, mă întrebam cum ar arăta acoperite de păduri de stejar, așa cum au fost odinioară.
Rezumat:
- Pentru noile reglementări din Parcul Național Munții Măcin vezi aici
- Topo din Cariera Memorial în revista Invitație în Carpați, ediția Noiembrie 2005.
- Nu am reușit să facem insolație, dar Mati a reușit să își forțeze mușchii spatelui și de vreo lună face pauză de la cățărare
Cum se ajunge din București în Greci, Munții Măcin:
You might also like
Leave A Reply