Cunoaște comunitatea cățărătorilor: Cristian Gabriel Popescu

Cristian Gabriel Popescu este unul dintre cățărătorii bucureșteni care se dedică traseelor pe stâncă de mai multe lungimi de coardă. Pe lângă faptul că te poți întâlni cu el în numeroase zone montane din țară, mie mi s-a întâmplat, te poți întâlni indirect cu Cristian prin schițele traseelor pe care le parcurge.

Într-o comunitate unde topo-urile de cățărare sunt sărace ca număr și calitate, Cristian aduce un aer nou cu schițe actualizate ale traseelor.

1. Cum ai ajuns să mergi la cățărat?

Am îndrăgit muntele încă din copilărie, iar prin adolescenţă am avut şi primul contact cu acesta fără a fi însoţit de părinţi. Ca mulţi alţii, mai întîi am urmat potecile marcate apoi, treptat, am trecut la văile nemarcate. Am descoperit, astfel, farmecul locurilor mai puţin sau chiar deloc umblate. Într-o zi, la Omu fiind, am văzut Colţii Morarului şi, fermecat de ei, am întrebat pe cineva daca există vreun traseu pe acolo. Mi s-a spus atunci ca da, există, dar doar pentru alpinişti, adică pentru cei care merg cu coarda. La vremea ceea nu ştiam nimic despre căţărare aşa că am început să mă documentez căci doream să ajung şi eu cîndva pe acei colţi de stîncă.

Prima tentativa de căţărare a fost în Fisura Răsucită cu o semicoardă de 30m şi vreo cîteva carabiniere, nu bucle echipate. Urcam cîteva pitoane apoi coboram si scoteam din carabiniere pentru ale pune mai sus. Asta până a trecut cineva pe la baza Ţancului Mic şi a strigat la noi ceva de genul “Dă-te mă jos de acolo că mori pe-aici!”. M-am dat.

După acest episod, acum comic, am avut norocul de a-l întîlni pe Liviu Pavelescu, zis Libelulă, cel care mi-a expicat pe îndelete tainele alpinismului. De la el am aflat ce e o regrupare, o asigurare, un nod opt prin urmărire, un opt de rapel, cum se face rapelul şi mai tot ceea ce ţine de siguranţa în căţărare. Tot el e cel care m-a dus în primele mele trasee de căţărare, Creasta Generalului şi Muchia Panseluţei și tot de la el am învățat să-mi cos primul ham făcut din chingă de centură de siguranță de la mașina. De aici totul a decurs de la sine.

2. Ești ceea ce te cațeri?

Aș putea spune că da. O persoană căreia îi place aventura, dar care în același timp nu își asumă riscuri inutile. Ca atare cațăr trasee care-mi oferă un anumit grad de siguranță.

3. Membru al unui club montan/ sportiv? De ce?

Momentan nu. Nu am găsit, încă, o motivație determinantă. Nu văd scopul și nu-mi place să fac lucrurile doar de dragul de a le face.

4. De ce te temi cel mai tare (în sportul ăsta)?

Dacă mă gîndesc bine sunt vreo două lucruri de care mă tem în acest sport. Primul ar fi naturala teamă de cădere. Încă nu am reuşit să gestionez cum trebuie acest sentiment, dar lucrez la asta. Al doilea motiv de teamă ar fi blocatul corzilor la o succesiune de rapeluri.

5. Trei cățărători care te inspiră

Nicolae Baticu, pentru puterea de a-și înfrunta destinul. Herzog, pentru voința de care a dat dovadă. Rebuffat pentru simplitatea cățărării. În general cei din generația veche.

6. Cum îți alegi următorul traseu?

În primul rând în funcție de vreme decid dacă intru într-un traseu lung sau într-unul mai scurt sau mai ușor. Mai contează și dispoziția de moment. S-a întâmplat să plec cu mare elan spre munte iar a doua zi dimineața să nu am niciun chef de urcat. Așa, pur și simplu. Evident că și inversa e valabilă.

7. Cum îți alegi echipamentul?

În funcție de tipicul traseului, de protecțiile existente în el.  Îmi place să știu că am la mine tot ce-mi trebuie chiar dacă asta presupune să car mai mult.

8. Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?

Da, câțiva. Așa cum și eu am fost inițiat la rândul meu de alte persoane consider că este absolut normal să împărtășesc altora cunoștințele acumulate.

9. Ce nu te întreabă nimeni, dar ai vrea să răspunzi?

De ce fac schițele traseelor pe care le parcurg.

10. Care este răspunsul?

Pentru că îmi face plăcere atât crearea lor cât și ideea că le-am putut fi de ajutor altora.

Exemplu de schiță realizată de Cristian:

11. Cum realizezi schițele? Prin ce program?

Cu multă trudă. Fiecare schiţă înseamnă cîteva ore bune de muncă. La început am încercat un progrămel gratuit, dar care nu m-a mulţumit aşa că, dacă tot aveam o experienţă de vreo zece ani de lucru cu Photoshop-ul, l-am folosit pentru a desena schiţele aşa cum mi-am dorit eu să fie. Suficient de detaliate, dar în acelaşi timp nu foarte aglomerate pentru a nu obosi privirea, deşi simt că uneori am cam exagerat cu detaliile.

12. Cel mai stresant moment la cățărare. Cum ai trecut prin și peste el?

Cel mai stresant moment prin care am trecut s-a petrecut în Wilde Kaiser în traseul Wirtskante. Una dintre lungimi era un horn de gradul 5 cu cinci asigurări pe 40 metri. Angi m-a întrebat dacă cred că poate sa-l facă ea cap, iar eu am zis că da. La vreo cinci sau şase metri deasupra primei asigurari urma intrarea pe horn cu ceva mişcări mai delicate. Aici Angi a avut mici ezitări şi chiar i-a scăpat o priză. Problema era că sub ea, la vreo cinci metri, erau două ţancuri foarte ascuţite, iar o cădere ar fi trimis-o fix în acele ţepe. Pînă a reuşit să treacă pasul si să pună următoarea asigurare numai eu stiu ce gînduri mi-au trecut prin cap.

13. Cel mai fain moment alături de un partener de cățărare. De ce a fost fain?

Momente faine au fost multe şi mi-ar fi greu să fac o cotare a acestora. Unul dintre acestea ar putea fi ieşirea din traseul Jenci Bacsi. La vremea aceea traseul acesta mi se părea a fi unul dificil pentru mine şi nu eram convins că voi reuşi să-l termin aşa că, odată ajunsi la Crucea Sînduleştilor, am simţit o mare bucurie atît pentru reuşita respectivă cât şi pentru faptul că traseul mi-a plăcut în mod deosebit datorită pasajelor foarte frumoase, dar şi mult mai uşoare faţă de ce îmi închipuiam eu. Toate acestea suprapuse peste un apus minunat au creat o atmosferă pe care mi-o amintesc cu plăcere ori de cîte ori mă gîndesc la Cheile Turzii.

Cristian publică ocazional articole sub formă de jurnal de tură pe website-ul Tot pe drum. Îi puteți scrie acolo sau îi găsiți schițele pentru traseele parcurse.