Vin uneori zile care sunt date de cel de sus, adică de Parlament, ca zile libere naționale. Zilele astea sunt deosebite adesea prin faptul că se adună gașcă faină din amicii de acasă și călătorim undeva împreună. Așa a venit întrebarea, ce să facem pentru a sărbători ziua României, în cele două zile libere cu ocazia 1 decembrie?
Păi, cum distanța întărește dragostea și lucrurile se văd mai bine și sunt mai apreciate când te îndepărtezi puțin, am zis că cel mai bine ar fi să o serbăm pe România din Grecia. Mai precis, din Leonidio. Cum nu văd bine la distanță și nu eram singura din grup în situația asta, am zis că o să ne trebuiască mai mult de 2 zile ca să remarcăm diferențele, așa că am stat o săptămână+ plecați. Din zilele astea, eu 3 le-am lucrat din cafeneaua colorată numită Panjika.
Leonidio este un oraș așternut la malul Mediteranei, la vreo 4 ore mai în sud de Atena. Este o zonă de cățărare nouă, unde stânca nu este șlefuită și poți să fii cu ușurință singur la faleză. Și spre deosebire de Kalymnos, caprele încă nu sunt malefice Leonidio este colorat cu vegetație. De la portocaliul plantațiilor de mandarin la verdele măslinilor, Leonidio respiră verde.
Cățărarea în Leonidio:
- topo-ul poate fi cumpărat de la Panjika, cafeneaua unde se adună cățărătorii în Leonidio. Costă aproximativ 27 Euro și crește anual câte alte topo-uri în ani de zile
- falezele sunt di tăti felurile și culorile, cu coloane și fără coloane, gri sau roșiatice, nordice sau sudice etc.
- există și cățărare pe mai multe lungimi de coardă, chiar deasupra orașului. Traseele cu care am avut eu de-a face erau pe spituri, cu regrupări solide, dar nu știu dacă toate sunt așa.
- distanța dintre faleze este mare. Sunt câteva în proximitatea orășelului, dar majoritatea sunt pe o vale și este necesară mașină ca să ajungi la ele
- deja sunt câteva magazinașe de cățărători. Deci dacă rămâi fără accesorii precum magneziu, bandă adezivă, espadrile, blugi fancy de cățărat, coardă, găsești pe acolo.
- în cafeneaua Panjika mai găsești anunțuri de la cățărători care au venit singuri și își caută parteneri sau despre posibilități de transport în zonă. Foarte util pentru cei care călătoresc singuri.
- da, fructele de cactus sunt comestibile!
- câteva detalii despre zonele de cățărare din Grecia și amplasarea lor, aici
Pentru mine este a doua oară când ajung în Leonidio. Prima dată când am fost, acum un an, am prins super frig, ceva ninsoare, tot felul de încurcături logistice și eram într-o stare emoțională destul de ruginită. Anul ăsta parcă am fost într-un alt loc. A fost suuuuuper fain! Am prins temperaturi până la 20 de grade în decembrie, o briză plăcută cât să nu fie o problemă soarele, portocale & mandarine coapte și o mare curiozitate de explorare. Grupul a fost fain și ne-am cățărat cu chef. Mircea, Bogdan și Șerban nu cred că și-au luat zi de pauză și cu toate astea au tras de ei până la final. Când văd atâta pasiune este super motivant pentru mine!
În fiecare zi am fost la o altă faleză. Mi-au plăcut mult Twin Caves & Maison des Chevres.
Și de data asta am cunoscut oameni foarte faini la cățărare, de data asta din Berlin. Se pare că am noroc la a cunoaște oameni frumoși <3. Niște fete muncitoare și curajoase care încercau cu încăpățânare să facă niște trasee la limita lor.
Cățărarea în Kyparissi
Băieții au fost vrăjiți de poveștile despre centura de faleze de deasupra golfului Kyparissi. La o oră și ceva de condus de Leonidio, Kyparissi este un sat liniștit așezat lângă un golf înconjurat de faleze. Casele albe cu uși albastre și valurile spărgându-se de mal parcă m-au făcut să nu observ că nu am văzut țipenie de om pe acolo. Parcă.
Trekkingul spre falezele din Kyparissi este de obicei mai lung decât în Leonidio, așa că noi ne-am tratat cu o faleză la drum, prima văzută. Băieții erau obosiți pentru că nu au făcut zile de pauză, dar au fost drăguți să pot merge și eu la cățărat, venită proaspăt după zilele de birou. Sectorul Watermill pare să fie pictată în povești, o stâncă roșiatică presărată cu stalactite, printre copaci verzi și căsuțe cu acoperișul prin care au crescut plante de un verde aprins.
Kyparissi (7a) [(c)Tom]
sărbătoritul nostru parcurgând un 7b de ziua lui
Cum ajungi în Leonidio:
- cu mașina din România, cum am făcut noi. Ca să nu petrecem două zile pe drum și nici să nu ne grăbim, o zi ne-am cățărat la Kleissura, o faleză fainăa. Practic am condus o zi plină și o seară.
- cu avionul până în Atena și de acolo o mașină închiriată.
În noul meu stil clasic, eu una nu m-am documentat deloc vizavi de călătoria asta. Știam niște lucruri esențiale din ultima vizită și m-am bazat pe capacitatea mea mare de a improviza. Deci… norocul nostru că a venit Andreea cu noi și ne-a organizat de nu ne vedem. Că altfel cine știe pe unde ajungeam 😀
Cazarea
Cred că am avut cea mai faină experiență de cazare în civilizație la cățărat. Asta pentru că am cunoscut-o pe Alexandra, o româncă faină care locuiește în Leonidio, care este o gazdă minunată și un ghid excelent al zonei. Ea ne-a ajutat să găsim o cazare ieftină în centru, destul de spontan, ea ne-a descurcat de fiecare dată când am avut nevoie de ceva sau ne-am încurcat în ceva și a fost excepțional de atentă cu noi. Iar eu nu spun asta ușor. Este o tipă de nota 10 și vă recomand cu căldură să o contactați dacă mergeți acolo, închiriază apartamente și, chiar dacă nu aveți nevoie de cazare, este super cunoscătoare a zonei! O puteți contacta pe website-ul: http://leonidio-apartments.com/
Se poate locui și în camping, anul trecut am stat lângă Leonidio într-un camping lângă plajă. Este departe de centru, dar este fain că ai marea aproape (dacă mergi în sezonul în care asta și contează :P)
este important să știi cu cine să te pui bine ca să crească gradul…
Atmosfera:
Foarte blândă, prietenoasă și relaxată. Ca într-un sătuc la malul mării. În zilele în care am lucrat am avut plăcerea să mă plimb, după ce terminam munca, printre livezile de portocali și rodii (a se citi să testez fructele), să lenevim pe malul mării, să explorez orașul cu Andreea, să îi aștept cu mâncarea gătită pe băieți. Haha, not, dar primesc puncte că am gândire aspirațională, nu? Cred că ar trebui să aprecieze că nu le-am gătit eu :D.
Multe lume simpatică și la faleze. Seara ne împrieteneam cu oamenii care veneau la Panjika. Călători, cățărători, localnici. Toată Panjika i-a cântat La mulți ani lui Bogdan alături de noi. Barmanul a fost super de treabă să ne țină tortul și să ni-l servească el seara. La mulți ani, Bogdan!
Iar la întoarcere am terminat o carte interesantă despre Behaviour Pattern Breaking și am descoperit o carte faină, Sapiens: A Brief History of Humankind, pe care o citesc acum și o recomand. Am fugit la ea!
You might also like
Leave A Reply