Fata Morgana si Fekete Macska, catarare in Cheile Turzii

Pentru vacanța de 1 Mai am ajuns… acolo unde nu ne așteptam să mai ajungem curând: Cheile Turzii.

Trasee:
1 Mai: am intrat în traseele Fata Morgana și Fekete Macska
2 Mai: încercare Csipkes și Grota lui Hili
3 Mai: traseul Vigh Tibor

Prognoza ploioasă îndepărtase mare parte din cățărătorii bucureșteni spre Băile Herculane, Măcin (unde aveam să mergem și noi data aviatoare) sau… spre Cheile Turzii.

Frecând menta pe Facebook Documentându-mă în mașină, am remarcat un eveniment la care fusesem invitată în Turda și văd singura persoană pe care știu să o contactez: Marian Enache. Astfel mi se confirma ca o sa mai fie lume cunoscuta in chei, ceea ce era fain. Am ajuns dimineața în chei, după ce am dormit în mașină, pe drum (avantajul de a avea un break). Fix pentru a mânca mâncarea de micul dejun a lui Marian :p

Ploua cu soare și părea să fie o fereastră până mai pe seară. Ne-am ales 2 trasee, unul pe care îl voiam eu ( Fata Morgana), altul îl dorea Mati (Fekete Macska).

Fata Morgana este în peretele Colțului Rotunjit, în dreapta ( așa cum ne uitam din chei) de peretele Colțului Crăpat. Astfel, am urcat pe poteca de urcare la Creasta Hans Gora, dar atunci unde trebuia să facem dreapta am continuat stânga pe la baza peretelui… prin boscheți.

Peretele Coltul Rotunjit are la bază o ruptură de pantă cu grohotiș și pământ instabil. Nu ai cum să îl ratezi. La baza lui este amplasat un lanț. Cum acum solul era îmbibat cu apă, totul pleca. Pe partea cealaltă a grohotișului este un copac de unde pornește traseul Fata Morgana.

Se pune tot la rott și copăcelul, nu? 😛

Am făcut doar prima lungime, cotata 7+ (onest, zic eu). Prima jumătate era incredibil de udă și friabilă. Mai sus era doar udă :)). În încercarea mea de a curăța puțin prima lungime mi-am dat seama că mai repede ajung în China săpând decât să găsesc stâncă compactă în prima parte a lungimii.

Ce am remarcat totuși este ca pașii sunt foarte frumosi. Plăcerea mișcărilor ca la escalada, doar că pe un perete mai murdar. Asigurările sunt bune și te cam obligă să faci pașii la liber. O să ne întoarcem la Fata Morgana, Maria și Dan au făcut o recomandare frumoasă.

Fekete Macska

Am coborât spre Fekete Macska din Peretele Sansil. Googal-ind acum numele traseului, să văd dacă l-am scris corect, am descoperit că înseamnă Pisica Neagră. Ce fain 😀

Traseul porneste mai în dreapta de Creasta Sansil, având intrarea semnalizată cu roșu, și este evaluat ca dificulate la 8-. Fekete Macska (cred că i-am pronunțat numele în 200 de feluri) are două lungimi compacte și solicitante, urmat de 2 lungimi comune cu traseul Creasta Sansil (unde terenul devine foarte ușor).

Super frumoase mișcările și de angajament.

Pe vremea aceea nu știam că este o potecă ce coboară de la finalul Crestei Sanshil, prin pădure, până în camping. Este, prin urmare există.

Așadar și prin urmare, când era să intrăm în lungimile de creastă și eram suficient de sus cât să vedem pătura de nori, am rapelat (un singur rapel până la baza peretelui cu semicorzi de 60m). La scurt timp după ce am ajuns la cort a început să plouă și nu s-a mai oprit până a doua zi.