Hornul Suspendat, in bocanci (Sfanta Ana)

Traseul: Hornul Suspendat
Amplasare: falezele din Sfanta Ana, Sinaia
Dificultate: 3B (cotaţie clasică), 2 LC (pas de 5+)
Mod de parcurgere: la bocanci 😛
Data: 24 Martie 2012

Dacă în prima zi zăpada s-a dovedit absolut potrivnică combinaţiei de vale & creastă, duminică ne-am orientat spre un traseu de alpinism care nu implica contactul cu omătul: Hornul Suspendat. Ni se acrise de zăpadă grea şi umedă!

Traseul, uşurel de felul lui, se află în zona Sfânta Ana: mai sus de Sinaia, mai jos de Stâna Regală. Aici se află şi o mică faleză pentru escaladă, dar şi vreo două trasee de 2 lungimi de coardă. Am mai fost în zona aceasta, dar doar pentru escaladă.

Tipul de stâncă: calcar. Deci prizele la picioare sunt preponderent la aderenţă.

Ne-am echipat, am trecut de zona de grohotiş… şi iată-ne la baza traseului.

Cum eram echipă de 3 şi nu aveam espadrile, doar bocancii de iarnă… ne-am orientat spre un traseu uşor. Astfel avea şi Alex ocazia să-şi reînoiască relaţia cu hamul de căţărare :P.

Mati parcursese deja Hornul Suspendat în stilul de căţărare solitară, deci ştia că se potriveşte ca traseu-şcoală.

Plecarea în traseu este marcată cu vopsea roşie şi se află în dreapta traseelor de escaladă pentru începători.

Prima lungime porneşte în traversare spre dreapta, pe lnia unei fisuri. Cel puţin în prima parte, stânca este foarte friabilă… de aici se explică şi grohotişul de la baza peretelui.

Dacă traseul începe cu o porţiune cu prize mari, pe linia fisurii, urmază o traversare printre brâne de iarbă până la baza unei noi fisuri. De aici am trecut de nişte lespezi mari de stânca până la regrupare, ascunsă într-un mic con de stâncă.

Porneşte şi Alex, un pic mai grijuliu la început, dar capătă încredere pas cu pas.

Pe o lungime banală, dacă o parcurgeam cu espadrile, nu simţeam nimic cu bocancii rigizi de iarnă. Puneam piciorul pe praguri de stâncă şi înţelegeam că o să ţină, dar nu simţeam nimic. Flexibilitatea pe talpă era 0 😛

A doua lungime urmează linia fisurii, care coteşte uşor stânga.

Fisura este foarte largă şi destul de spălată de prize, aşa că alternează ramonajul şi parcurgerea feţelor verticale. Undeva pe la jumătatea lungimii este şi un pas de 5+, care poate fi interesant la bocanci.

Traseul este asigurat cu spituri.

Chiar la ieşirea din regrupare mai este un pas de gradul 5, foarte ciudat la bocanci… deoarce necesită aderenţă la poziţionarea picioarelor.

Fiecare dintre noi a făcut ieşirea din traseu în alt mod.

Din regrupare puteam vedea în dreptul nostru Refugiul de la Sfânta Ana, care oferă un punct foarte frumos de belvedere spre Sinaia.

Retragerea o puteam realiza în două moduri: prin traversare către refugiul de la Sfânta Ana sau prin rapel, pe linia traseului.

Am ales să rapelăm.

Fiind o zonă friabilă, pericolul de a da pietre la persoanele de la baza traseului este mare. De aceea este recomandată atenţie, atât pentru căţărători cât şi pentru cei de jos.