Muntii Iezer de iarna, refugiul Iezer

Refugiul Iezer, Muntii Iezer iarna

Traseu in Muntii Iezer: Cabana Voinea – Refugiul Iezer – Vârful Bătrâna – Cabana Voinea

De fiecare dată când mi s-a oferit ocazia de a ajunge în acest masiv am preferat orice altă tură montană, considerând că Muntii Iezer nu au foarte multe de oferit… poate doar o priveliște frumoasă către impozantii Munti Făgăraș.

Cu toate acestea s-a ivit și acel final de săptămână când nu am avut alte opțiuni, așa că am acceptat o tură de iarnă pe creasta Iezerului.

Prin urmare, sâmbătă la ora 11:00 deja admiram vârfurile înzăpezite ale Muntilor Iezer. Am făcut un scurt popas la Cabana Voinea, pentru ca echipa să își ia micul dejun, popas scurtat suplimentar de condițiile oferite de cabană și de calitatea mâncării. Unii dintre noi am profitat de moment ca să trecem la bocancii de iarnă sau să vânăm semnal la telefon pe lângă cabană.

Soarele strălucea puternic pe cer, îndepărtând ultimele urme de nori de pe creasta Iezerului. Lângă cabană gheața lăsa loc micilor șiroaie de apă și stratul de zăpadă de lângă drum se înmuiase sub greutatea primăverii ce părea că nu mai poate fi întârziate.

Cabanierul ne avertizase că încă mai există riscul de avalnșă sus, îndrumându-ne să evităm anumite porțiuni mai expuse. Urma să îi dăm dreptate: în apropiere de refugiu zăpada era foarte moale și ar fi putut porni în avalansă dacă stratul era mai mare.

De la cabana Voinea am urmat crucea albastră , prin traseul de iarnă Jepi (de data asta cel din Iezer, nu din Bucegi). Primii 4 km i-am parcurs pe drum forestier, după care am cotit stânga prin pădure. Poteca se profila scânteietor printre copaci și, deși înaintarea era anevoioasă datorită greutății zăpezii înmuiate, entuziasmul creștea. Priveliștea era foarte sălbatică, dar relaxantă… ne îndepărtam de societate.

A urmat un drum lung prin pădurea acoperită de zăpadă. Mai alunecam uneori, mai zăream câte un punct de unde admiram vârfurile înzăpezite… dar știam că pas cu pas ne apropiem de golul alpin, într-o ușoară (dar lungă) curbă de nivel.

Urcare pe Iezer

Ajunși în golul alpin am început o urcare a vârfulețelor ce conduc la căldarea unde se află refugiul Iezer. Zăpada foarte moale (și pe alocuri foarte dură datorită vântului care o brăzdase) și căldura nu au fost prieteni buni ai înaintării noastre, însă spre apus am zărit refugiul. Culmile străjuiau tăcute căldarea albă. Fusesem avertizați să evităm traversarea ultimei văi din apropierea refugiului, așa că am continuat urcușul pe culme și am coborât în căldare când am ajus în dreptul său. După ce i-am dat târcoale un pic, am reuști sa coborâm, invadând refugiul în jurul orei 18:00.

Seara a fost veselă, ne-am încălzit cu glume, cu un ceai cald și cu gâdnul că ne bucurăm să fim acolo… în ciuda răcorii din bocanci. Ne-am dus la somn cu acest gând, împărțin locurile pe saltele în funcție de performanța sacilor de dormit.

A doua zi dimineața ne-am apucat de alte discuții, fiindu-ne greu să ne despărțim de căldura culcușurilor. Așa am ajuns să lenevim până pe la ora 12, când am părăsit refugiul încă nehotărâți asupra traseului de întoarcere.

Urcarea pe Vârful Bătrâna

În momentul când am ieșit din căldare ne-am decis să urcăm pe Vârful Bătrâna, pentru ca apoi sa ne întoarcem pe același traseu. Făgărașul se desfășura semeț sub haina de zăpadă, o priveliște care ne-a energizat pe drumul de întoarcere, în lupta cu zăpada moale, în care te afundai până la gât.

Iezer

Restul traseului de întoarcere a fost… ud! Zapadă udă, mai precis, în care te afundai și care îți hidrata hainele fără rețineri.

Însă a fost o tură faină… și ca în orice tură, am mai învățat ceva! 🙂