Traseul Innominata, Munții Bucegi

Traseul Innominata, Peretele Vulturilor

Dificultate: 6A, pas de 7+/8-
Data: 16 Iulie 2011
Echipa: George, eu

Traseul Innominata se află în Peretele Vulturilor, zona de cățărare Coștila. În acest perete impozant, Innominata se remarcă prin numărul rar de parcurgeri, în special datorită asigurărilor cam sportive.

Din câte mi s-a spus, Innominata este cel mai scurt 6A din zona Coștila, oferind o cățărare frumoasă, expusă și foarte diversă din punct de vedere tehnic (pași de 7+/ 8-).

Peretele Vulturilor. Sursă: George Stroie

Asigurări: noi am folosit nuci și firenduri pentru a complimenta asigurările fixe.

Dimineața am pornit de la refugiul Coștila, am traversat încetișor pe lângă Țancul Mic, urmând linia Vâlcelului Stâncos, și după o porțiune înierbată am ajuns la baza Peretelui Vulturilor. Vremea era superbă, căldura fiind uneori sufocantă.

Ajunși la baza peretelui, pe Brâna Policandrului, am descoperit că am emoții. Aveam amici care s-au retras din acest traseu și mă întrebam dacă îl pot parcurge, chiar secund. În paralel, auzisem despre frumusețea traseului și m-am convins spunându-mi că dacă mi-a fost recomandat înseamnă că cineva avea încredere în mine că voi trece :).

Nu am avut mult timp pentru negocieri deoarece poteca noastră ieşea faţă în faţă cu intrarea în Innominata

Prima lungime a necesitat asigurări mobile (o nucă), din cauza lipsei unui piton chiar la intrarea din traseu. Prima porțiune a lungimii urmază o fisură oblic-stânga,  nu este foarte grea. Cu toate acestea presiunea renumelui unui traseu dificil, rar parcurs, m-a sâcâit la începutul urcării. Însă m-am liniștit pe parcurs, pe măsură ce vedeam cum avansăm!

A doua lungime continuă fisura, pentru ca apoi să fie necesară o traversare de câțiva metri, spre stânga, până la o altă fisură mai pronunțată (traversare cu pași de gradul 7). După aceasta urmează o față verticală, aparent lipsită de prize. Inițial am crezut că nu am șanse să trec la liber această porțiune, însă cu un pic de atenție + câteva încurajări prizele au început să se facă văzute.

A doua lungime, Innominata

A treia lungime din Innominata mi-a fost prezentată drept cea mai frumoasă lungime din Coștila și, deși a avut pași dificili pentru mine, reprezintă o porțiune unde te poți bucura de toate tipurile de cățărare: traversare, arcadă, față spălată, surplombă, mers pe bână etc. În poțiunea finală a lungimii am admirat un cuib de vulturi, aparent părăsit, plin cu fulgi de diferite colorituri (am înțeles că se mai pot vedea șoimi ocupând respectivul cuib).

Regruparea a potențat frumusețea lungimii: o brână lată pe care ne-am așezat amândoi pentru a admira priveliștea. Bușteniul se vedea mărunt la baza muntelui, peste văi și păduri… iar sentimentul de libertate era minunat. Din aceași postură am filat lungimea a patra, mai scurtă și mai ușurică.

În principiu, din acest moment pașii grei din traseu fuseseră traversați… ne permiteam o anumită doză de relaxare pentru a ne bucura de cățărare.

Am stat puțin să ne gândim dacă continuăm sau nu traseul:  norii negri se tot adunau deasupra noastră şi nu conteneau să ne amintească faptul că nu ne puteam retrage dincolo de a patra lungime (regrupările sunt mult mai șubrede). Cerul începuse să se agite încă din prima lungime și am tot sperat să mai facem măcar încă o lungime. Așa am decis să continuăm. Dificultatea traseului scădea din acest punct și norii păreau că se calmaseră momentan. Mai era puțin până sus!

Dacă norii ne-au dat pace, previziunile privind regrupările s-au adeverit. Regruparea de la finalul lungimii a patra, aflată la baza unui diedru… nu era deloc de încredere. Erau trei pitoane: unul pe care ne puteam baza, unul bătut greșit și un al treilea bătut într-o placă mică ce suna a gol. Concluzia a fost că regruparea nu ar fi rezistat unei căderi așa că am suplimentat-o cu un friend (prietenul la nevoie se cunoaște, nu? :P).

Ultima lungime se continuă pe un diedru frumos, cu prize numeroase. Din diedru se traversează ușor stânga, lungimea finalizându-se printr-o porțiune de față. Iata-ne sus în Creasta Vulturilor! Terminasem? Ce încântare!

Retragerea am făcut-o prin hornul din spatele Peretelui Vulturilor. După trei rapeluri (dintre care cel mai mare a fost de 40 metri)  și ceva bălăureală… am revenit la refugiul Coștila. Colegii noștri de casă împărtășeau deja din peripețiile de peste zi iar eu am ascultat cu plăcere povești din vremea când refugiul încă era tânăr.

Apa de la izvor venise deja de hac unei echipe, care a coborât în dimineața următoare din cauza durerilor de stomac. Mie mi-a dat o ușoară stare de rău, dar când m-am mai liniștit am decis să mă bucur de moment și să cățărăm Fisura Întreruptă la lumina frontalei. Mai greuț cu observatul prizelor, însă liniștea de sus, luminile din Bușteni și fulgerele care scânteiau dinspre Postăvaru au transformat mica urcare într-o cale către o altă perspectivă.

Un traseu foarte fain, Innominata! Își merită pe deplin renumele.

Update Traseul Innominata, August 2012

Cornel Sain a reparat traseul Innominata, unde a bătut aproximativ 40 de spituri, “după cum urmează:

• 12, câte două in fiecare regrupare și a lăsat si cite un maion in fiecare regrupare. (lc1-5 buc , lc2-6 buc , lc3-7 buc , lc4-1 buc , lc5-6 buc , lc6-3 buc);
• la baza traseului exista un spit cu maion;
• regruparea a-4-a a fost reamplasată intr-o pozitie mai comoda față de cea originală, cu aproximativ 6-7m mai jos.
• lc1 – 23m , lc2 – 25m , lc 3 – 40m , lc 4 – 15m , lc 5 -38m , lc6 – 15m;
• Pentru retragere se foloseste aceeași rută ca cea originală. Din creastă se treaversează spre vâlcel cca 8m unde vom găsi două cuie vechi și un spit nou pt rapel. Mai departe se stie pe coama cu jnepeni sau pe rapeluri.”