Îmbrăcată cu haine din puf sintetic, în pantaloni lungi și cu o păturică pe picioare, eram pregătită să îmi fac somnul de frumusețe în autcarul care ne conducea în Krabi. Noi am apela la firma 12go Asia și, citind atent comentariile pentru de pe site, am remarcat că mai toți avertizează că șoferii țin aerul condiționat la 15-18 grade toată noaptea. Așa că m-am trezit dimineața și, deși știam că soarele strălucind peste pădurea de palmieri înseamnă că afară sunt vreo 28 de grade, eu dârdâiam de frig înauntru. Noroc că în kitul de călătorie, pe lângă o gogoașă și o sticlă mică de apă, ne ofereau și pături.
Astfel, ajungem la destinație și sufăr șocul termic atunci când coborâm în autogara din Krabi. De acolo, împreună cu două fete care au venit în același timp cu noi, am închiriat o mașină care să ne ducă cei aproape 30 km, dealuri rotunjite acoperite de păduri luxuriante, în stațiunea Ao Nang pentru 250 Baht/ 2 persoane. Un taxi ne-ar fi costat 500 dacă mergeam doar noi doi. Am fi putut aștepta autobuzul, dar nu voiam să mai așteptam, se simțea parcă mirosul de mare în aer.
În Ao Nang, blocuri micuțe la strada, terase, magazine de haine, anunțau ceva ce nu îmi era străin. O stațiune la mare. În spatele primei linii de blocuri începea să devină interesant. Terase mai low profile, cazări la căsuțe la bungalows, liniște. Acolo ne-am și găsit cazarea, la 10 minute de mers până la plajă, la o familie de musulmani care ne-au oferit o căsuță drăguță cu baie inclusă, cu ventilator și plase de țânțari la ferestre.
Mic ghid de supraviețuire al turistului din sudul Thailandei, în materie de găsit cazare:
- musai să aibă plasă de țânțari. Cel mai avanajos e să aibă plasă le geamuri, ca să te poți plimba nestingherit prin cameră dacă ai chef să dansezi gol prin cameră sau dacă te teroarizează fie doar și țâuitul inconfundabil al armatei de zburătoare. Mai puțin avantajos, dar mai veritabilă, este plasa de deasupra patului. Auzi țânțari, dar simți că i-ai depășit în inteligență :P. O să regreți dacă nu ai măcar una dintre astea două 😛
- atât.
Poate cea mai avansată instalație de apă pe care am întâlnit-o în sud (ce e drept, nu am stat niciodată la ceva ce ar putea fi cotat cu stele occidentale):
Pe plajă stăteau aliniate cuminți bărci lungi, suple, cu un motor parcă de mașină menținut constant deasupra apei. Din 10 în 10 minute sau cât de curând se umple barca de vreo 8 oameni, pleacă câte un longboat către plajele Ton Sai sau Railay cu tariful de 200 Baht călătoria dus-întors/persoană. Durează 10 minute transportul, printre siluetele rotunjite ale insulelor din Marea Adaman. Întoarcerea în Ao Nang se face maxim la ora 18:00. Cred că mai pleacă bărci apoi, dar mult mai rar.
Plaja Railay
Railay este o stațiune cu două plaje, una la est și una la vest. Noi am ajuns pe plaja vestică, cea mai frumoasă, căutată de turiști și cu nisipul curat în orice moment al zilei. Plaja din est este mult mai impactată la flux/reflux, schimbându-și aspectul de la o plajă micuță cu nisip fin în timpul fluxului, la un teren plin cu nămol și stânci la reflux.
Cum am sărit prima dată în apa mării, direct din barcă, nu mi-a venit să cred cât de caldă și plăcută era senzația. După doua zile pe drum, contactul cu apa Mării Adaman a fost extatic. Dacă nu aveam rucsăcelul în spate cred că m-aș fi bălăcit instant lângă barcă. Mă simțeam ca un naufragiat care a atins o insulă ascunsă…. deloc pustie. Lumea zumzăia deja peste tot în jur.
Cu toate acestea, ce am remarcat prima dată a fost plaja plină de bobițe de nisip. Nu mai văzusem așa ceva, erau grămăjoare de nisip făcute de mini-crabii care își săpau galerii pe sub plajă. Asta până venea fluxul și le inunda toată munca. Oare de aici vine numele de Krabi? Creaturile astea micuțe, care duceau munca de Sisif printre picioarele călătorilor, nu le văzusem decât la televizor. Era fascinant să le remarc acum, ascunzându-se cu viteza luminii în gaura lor când te apropiai prea tare.
Am aruncat bagajele cât colo și am sărit în apă. Profunzimea apei crește încet, ceea ce o face o zonă excelentă pentru copii sau pentru non-înotătorii ca mine care vor să învețe tainele sportului. Până la plecarea din zonă am ajuns să fac pluta și să pot înainta singura câțiva metri în mișcarea ce nu știu încă dacă o pot numi înot sau supraviețuire.
Bălăceala avea să fie și cam singurul moment în care am stat la soare în această vacanță. Altfel, era mult prea cald pentru mine ca să stau la plajă, la bronzat. Erau oameni care nu se jenau să își facă culcușul direct sub lumină, dar mă lua cu amețeala doar când îi vedeam. Era incredibil de cald la ora 12:00. Eu mă ascundeam sub puținele umbre de copaci de pe plajă și acolo stăteam între reprizele de intrat în apă, ca șoricelul care se ferea de prădători până trebuia musai să își ia de mâncare.
Tot la umbra puținilor copaci de pe plajă stăteau și doamnele care ofereau masaj thai. Dacă nu te deranja că ești în mijlocul mulțimii, puteai să beneficiezi de o ședință relaxantă chiar pe plajă. Masaj la picioare sau și spate, cum perferai. Dacă te deranja să stai în mijlocul mulțimii puteai merge la cele câteva saloane în care oricum se vedea totul din stradă. Cultura masajului thailandez, contrar preconcepțiilor occidentale, nu constă doar în activități tabu. Din contră, pare o practică destul de comună în zonă, un alt fel de normalitate.
Cum noi eram niște pragmatici, aveam echipamentul de cățărat la noi încă din prima zi, pentru a ne plimba activ pe la faleze. Topo cu traseele se găsește de cumpărat de pe insulă contra sumei de 500 Baht. Intrând pe aleile dintre cele două plaje Railay ne-au întâmpinat cocotierii, copaci înalți populați de maimuțe și tot felul de localuri și terase. Peninsula pare populată de mici afaceri care oferă distracții turiștilor, de la deep water solo la escaladă, canoe, tir cu arma, școli de gătit thai.
Mâncarea thailandeză este delicioasă. Gătită pe loc, proaspătă, combinații foarte faine de legume, fructe de mare și condimente. De obicei lângă mâncare ni se ofereau recipiente cu nuci, ulei de soia și alte sosuri condimentate. Nu suntem vegetarieni, dar amândoi preferam mâncarea fără carne și am găsit suficiente feluri de mâncare fie doar cu fructe de mare, fie cu totul fără carne. Doar că apa din zonă nu este potabilă, așa că am evitat salatele pentru că fusesem avertizați că dacă nu sunt spălate cu apă îmbuteliată îți pot cauza probleme. Nu ne-am documentat asupra zvonului, dar nici nu am avut chef să riscăm. Erau prea multe bunătățuri gătite care meritau încercate și întotdeauna le acompaniam cu sucuri proaspete de fructe sau cafeaua chioară la gheață pe care o beau thailandezii.
Citeam pe internet că thailandezii au un singur cuțit în casă și acela este în bucătărie. Așa era și restaurante și avea foarte mult sens, toată mâncarea era gătită suficient de mărunt cât să o mâncăm cu lingura.
Plaja estică Railay inundată:
Prima zi de escaladă și am și cunoscut o echipă de români, Mihaela și Bogdan. Ce lume mică, aveam cunoștințe comune în lumea alpinismului românesc.
Deși pare că are vreme constantă, sudul Thailandei ascunde propriile sale secrete climatice. În junglă este umezeală constantă, acel tip de umezeală care nu lasă hainele să se usuce deși deasupra coroanei pădurii sunt 30+ grade. Vă puteți imagina că același lucru se întâmplă și cu rănile. M-am julit superifical în una dintre zile la un deget și, dacă nu stăteam la soare înainte de apus și intram la loc în apă, peste seară nu mi se închidea mica rană, noi având căsuța în pădure. Putea să fie super cald chiar cu nori pe cer, dar când veneau furtunile veneau cu volume mari de apă și cu fulgere care împânzeau tot cerul. Nu mai zic de flux/reflux, care ne-a adus propriile sale surprize.
Seara la 18:00 ne-am retras în Ao Nang cu gândul că a doua zi ne întoarcem cu toate bagajele și ne mutăm în Ton Sai, unde aflasem de la Mihaela că sunt condiții ok de cazare, foarte apropiate de ceea ce ne doream să găsim. Așa eram și aproape de falezele de escaladă și puteam să admirăm apusurile seara fără să stăm cu gândul că pierdem barca spre cazare.
Trecerea de la experiența europeană la cea asiatică a venit ca un val pe care îmi era cam greu să îl asimilez repede. Așa de multe lucruri diferite, locuri și oameni, toate foarte interesante.
Harta zonei cu plajele Ton Sai și Railay:
Leave A Reply