Unde: Parcul Național Plitvice, Croația
Când: Iulie 2014
În drumul de întoarcere în România, după o vacanță la cățărare în Paklenica, am făcut și un scurt popas în acest parc natural faimos al Croației. Ar fi fost trist să trecem pe lângă el și să nu aruncăm măcar o privire.
Parcul Național Plitvice este cel mai mare parc natural din Croația și cel mai vechi din Europa. Este situat în partea centrală a țării, în mare parte în Regiunea Lika-Senj. Spre deosebire de Parcul Krka, Plitvice este monument UNESCO.
Un pic despre geografia Parcului Plitvice:
În parc sunt 16 lacuri generate de râuri supra și subterane, separate prin baraje de travertin. Spectacolul este dat de vărsarea acestor lacuri, unele în altele, formând jocuri de apă, cascade, mici vârtejuri.
Travertinul este rezultatul interacțiunii dintre apa, aer și plante. Plantele și bacteriile se acumulează unele peste celalalte, formând bariere care cresc la o rată de 1 centrimetru pe an. Aceste bariere generează obstacolele și cascadele care dau parte din frumusețea parcului.
Deosebită este și culoarea lacurilor, care variază de la azuriu, la verde și albastru. Culorile acestea diferă de la o perioadă la alta, în funcție de modul în care soarele cade pe ele și de concentrația de minerale și microorganisme din apă. Este superb.
Formate într-o depresiune din interiorul Alpilor Dinarici, lacurile nu au o climă mediteraneană. Munții din jur își lasă amprenta, generând o climă moderată.
Noi plănuiam o vizită scurtă de dimineață în parc, dar ne-am dat seama curând că este imposibil să stai doar 2 ore și să pleci fără să regreți. Prin urmare, nu am stat doar 2 ore.
Parcare am găsit în pădurea de la intrarea în parc (este cu plată). Era super aglomerat, dar am strecurat și noi Loganul lui Octavian, după care am coborât treptele spre zona de bilete și autobuze. În centrul administrativ se cumpără biletele, care vin cu o mini-hartă a parcului.
Prețul biletelor de intrare (eram în plin sezon): 180 Kuna (HRK). Prețul include o călătorie cu barca pe Lacul Kozjak, călătoria cu autobuzele în parc, tranzitul cu bărcuțe peste lacuri și călătorii panoramice cu trenul (pe ultimele nu le-am încercat).
Informații despre tarifele de intrare, per perioadă, găsiți pe site-ul oficial.
Planul Parcului Național Plitvice:
Soarele ardea în ciuda orei matinale. Apa era așa de îmbietoare, dar este interzis scăldatul în aceste lacuri
De la intrare, ne-am orientat spre Zona Laculor de Jos/ Lower Lakes (P3). Aici observasem că trebuie să fie cea mai înaltă cascadă din parc. Un autobuz ne-a dus de la Stația 2 la Stația 1 și, dintr-o dată, printre copacii din pădure a început să se zărească apa azurie. Am coborât voioși pe potecă până am ajuns la nivelul lacurilor. Un pod din lemn se unduia grațios peste apă, până spre zona cascadelor. O droaie de pești stătea liniștită lângă mal, ca într-un acvariu, parcă cerșind ceva de mâncare.
De la cascadă am urcat spre P3, preferând să mergem pe lângă lac în defavoarea autobuzului. Ne grăbeam, dar nici chiar așa. Este o plimbare răcoroasă și relaxantă (dacă nu te înghesuie ceilalți turiști) pe la marginea lacurilor.
Poteci unduitoare, mai întotdeauna pavate cu lemn, ne-au condus pe malul lacurilor. Există multe trasee turistice în Parcul Național Plitvice, unele dintre ele părăsind apele azurii ale lacurilor pentru pădurile dese din împrejurimi. Drumuri pe care nu aveam să le cunoaștem în această ieșire, unde timpul era prea scurt.
Pești peste tot. Dacă oamenii termină lebedele din Austria, pot lua în calcul și această destinație turistică… 😛
Gândurile mă duceau la o perioadă când zona asta nu era hiperturistică. Oare cum arăta pe atunci, să descoperi o oază în mijlocul pădurii?
De la P3 barca ne-a purtat peste Lacul Kozjak, către punctul de pornire. De aici am luat un alt autobuz, către Zona Lacurilor de Sus și Stația 4. Este un drum mult mai lung prin pădure, cred că am făcut vreo 15 minute cu autobuzul până acolo.
Ne-a facilitat o ședere mai scurtă și faptul că vizitasem în prealabil Parcul Național Krka, care prezintă imagini similare și, pe alocuri, frumuseți mai mari decât Plitvice. Spre deosbire Plitvice, în Krka ai voie să înoți 🙂
Un pic prea aglomerat, un pic prea rapid ritul pe care îl dădea șirul de oameni continuu în mișcare. Pentru gustul eu, probabil iarna este un sezon mai bun de vizitare :). Cu toate acestea a fost frumoasă vizita în Plitvice, un parc frumos și o atmosferă cu totul neașteptată. O surpriză printre dealuri și păduri.
Prefer totuși Parcul Krka, în ale cărui cascade poți face și baie, o recompensă binevenită dacă vizitezi Croația în plină arșiță.
Noi ne-am întors în România, eu una cu gândul la când va fi următoarea ieșire 😀
Ce am făcut în restul vacanței de pe Coasta Dalmată:
- Ziua 1: Să cunoaștem Starigrad, să ne găsim pământ de înfipt steagul + logistică
- Ziua 2: Traseul Kikos Bohrer, 3 lc, Parcul Național Paklenica
- Ziua 2: Parcul Național Krka – paradisul cascadelor
- Ziua 3: Traseul Mosoraski
- Ziua 5: Traseul Velebitaski
- Ziua 6: Zi de odihnă
- Ziua 7: Traseul Klin
Leave A Reply