Amplasare traseu Lupul cel Rău: Peretele Animalelor, Masivul Postăvarul
Dificultate: 5B, pas de 7-, 5 L.C.
Data: 5 Mai 2012
Sezonul de alpinism se deschide anual în Masivul Postăvarul pentru mulți bucureșteni, în locul unde pereţii sunt mai mereu bătuţi de soare. Prin urmare zăpada cedează mai devreme aici, lăsând loc espadrilelor însetate de stâncă și de necunoscut!
Încălzirea (sau răcirea :P) globală a început să modifice ordinea mondială, dar orientarea sudică a pereţilor din Postăvarul le asigură locul de cinste la începutul anului.
Tot în această perioadă îşi serbează Tori primăverile, prilej de a aduna o sumedenie de căţărători în Poiana Inului. Dacă anul trecut a nins de ziua lui Tori, anul acesta – de dragul variaţiunii – se anunţau ploi intense :P.
Vineri seara drumul spre Poiana Inului era intens luminat de o lună maaaaare şi frumoasă. După ce am depășit întunericul din Cheile Râşnoavei am fost întâmpinați de pereţii din Postăvarul. Erau scăldați într-o lumină rece. Se pare că acesta era momentul din an în care luna se apopia cel mai mult de Pământ… urma să facem economie la bateriile de la frontale :D.
Prima trezire… la 6 dimineaţa: cer parţial noros. Bun, deci schimbăm planul de traseu şi mutăm şi ora de la alarmă. A doua trezire: cer negru… Fie, ne mobilizăm spre Peretele Animalelor, care era chiar peste drum :P. Ne aştepta acolo un lup rău…
Descriere traseul Lupul cel Rău
Lupul cel rău este primul traseu pe care l-am parcurs în Peretele Animalelor (… și cred că al treilea de alpinism :D) şi este animăluţul care mi-a lăsat cea mai frumoasă impresie. Un traseu în care variațiile de teren te țin implicat timp de 5 lungimi de coardă: diedre pe toate gusturile, traversări, zonă de faţă, boscheţi, pitoane/bolovani care se mişcă. Ce-ţi poţi dori mai mult?
Poteca spre traseu traversează Poiana Inului şi urmează vâlcelul din capătul acesteia. Spre finalul pantei poteca virează la dreapta, pe la baza peretelui.
În ordinea numerelor de pe tricou, animalele din Masivul Postăvarul sunt: Căprioara (începe chiar unde apare grohotişul pe potecă), Iepuraşul, Diedrul Corbilor, Lupul cel Rău…. Aici ne oprim.
Prima lungime din lup porneşte printr-un diedru pe care îl ocolim pe partea dreaptă, după care urcă direct spre regrupare. Numărul de regrupări din traseu poate fi de-a dreptul confuzant, așa că le-am ales din ochi și din amintiri astfel încât să iasă 4 la număr.
A doua lungime continuă deasupra regrupării, după care coteşte uşor stânga pe o altă fisură. Mati mă întreabă dacă vreau să plec eu cap şi, la o sumară analiză a terenului vizibil, mă gândesc că de ce nu…?
Porțiunea este uşoară şi bine asigurată. Se găsesc pitoane la câţiva metri distanţă unul de celălalt și nu este foarte friabil.
În spatele nostru tunetele se apropiau, înconjurându-ne pas cu pas. Norii negri se arătau din ce în ce mai curioși la ce facem noi acolo… și voiau să tragă cu ochiul. Nu ajung bine în regrupare că simt câteva picături de ploaie. Norii se înegriseră, parcă supăraţi că am mai cutezat să mai intrăm acum în traseu. Hmm, oare avem şanse să ieşim uscaţi din perete?
Ajunge și Mati în regrupare și ne decidem să sunăm oameni mai experimentaţi decât noi, care se vedeau acum ca niște furnicuțe în poiana. Nu de-alta, dar să ştim măcar dacă şi pe unde ne putem retrage dacă ne prinde ploaia mai sus, unde deja traversăm la stânga.
La calcul reiese că avem pe unde șă ne retragem… şi oricum nu o să plouă, nu-i aşa? :D. Lupul cel rău, ca şi celalalte animăluţe, permit retragerea rapidă din perete.
Porneşte Mati, pe linia de pitoane de deasupra regrupării. Mai există o linie de pitoane în stânga, dar aceea este din Diedrul Corbilor.
Linia Lupului se continuă pe un diedru mare aflat deasupra noastră. Este un pasaj foarte frumos, cu o fisură generoasă. Mati greşeşte puţin linia şi intră în Diedrul Corbilor… nu știe ce a ratat! 😛
Cristian ni se învecina din Muchia Căprioarei…
La finalul diedrului traseul trece în stânga şi, după o traversare de câţiva metri, ajunge în regrupare. Mati a regrupat înainte de traversare, în regruparea din Diedrul Corbilor, pentru că nu mai aveam coardă.
Înainte să ajung în regruparea cu numărul 3 începe să plouă mai hotărât. Off, deci nu ne-a ocolit… Aşadar şi prin urmare renunţ la ideea de a mai merge cap în altă lungime. Au fost două încercări mai mult sau mai puțin serioase ale ploii de a ne speria, însă nu a fost nici una suficient de perseverentă…
După traversarea fără prize la mâini, dar cu prag generos pentru picioare, traseul porneşte vertical pe un alt diedru. De data aceasta diedrul are în centru o fisură fină şi necesită o poziţionare atentă pe picioare. Alternanţa unui diedru larg şi a unuia mai mic şi mai fin este partea cea mai frumoasă din traseu!
În punctul acesta George mi-a făcut o poză tare faină în toamna anului 2010, pe vremea când el era în Iepuraș. Zuzu îmi era atunci coechipier.
După un alt traverseu, de data aceasta mai lung şi asigurat doar cu un piton, Mati regrupează. Ah, traversările… preferatele mele.
Cea de-a cincea lungime este scurtă şi poate fi unită cu precedenta (dacă sunt bucle şi coadră suficiente). Aici se regăsește cel mai dificil pas din traseu, de gradul 7-. La câţiva metri deasupra regrupării este o mică surplombă dotată cu o priză mai de presiune, o fisură mai sus şi o rigletă. Este o zonă atât de bine asigurată încât s-ar putea merge lejer din buclă în buclă.
Dacă am căzut în pasul ăsta cu un an şi ceva în urmă… acum mi-a ieşit! În câţiva metri ieşim din traseu, pe o mică platformă cu o super privelişte!
Potecile pline de frunze de pe partea cealaltă a peretelui ne-au condus din nou la baza traseului. Lupul cel rău a fost chiar blând astăzi 🙂
Luând poteca în sens invers, am descoperit că în Poiana Inului ostilitățile se pregăteau să înceapă. Unii adunau lemne, alții le păzeau la umbra cortului.. 😀
Un picnic de toată frumusețea s-a întins sub soarele nou apărut dintre nori. Până la finalul serii se adunase un grup frumos și gălăgios care a dezbătut pe teme diverse până adânc în inima nopții.
A doua zi trezirea a avut loc mai mult sau mai puțin de dimineață. Cei care au prins curaj să intre în perete au avut parte de o înviorare de milioane: duș gratuit. Când a început să plouă… nu s-a mai oprit. Unii alpiniști au apucat să se retragă, alții au parcurs două lungimi de coardă în stil bras, fluture sau altele asemenea… 😀
You might also like
Leave A Reply