Plimbare de o zi la Cabana Mălăiești, Munții Bucegi

Traseu: Pârâul Rece – Cabana Diham – Pichetul Roșu – la Prepeleac/ drumul Take Ionescu – Cabana Mălăiești – Valea Glăjăriei – Cabana Diham – Cabana Belvedere, Pârâul Rece
Când: Septembrie 2014

Cabana Mălăiești este una dintre cele mai populare cabane ale Munților Bucegi. Cu acces relativ ușor pentru iubitorii muntelui și nu numai, găsești aici un prici cald fie vară fie iarna. Dacă vara cel mai popular traseu este urcarea pe Take Ionescu, iarna Glăjăria este ferită de avalanșe.

Noi cățărasem cu o zi înainte un traseu ușor în Masivul Postăvarul și a doua zi nu am mai avut chef de urcat în același loc. Am înclinat spre o plimbare frumoasă în culorile de toamnă. Astfel, am parcat mașina lângă cabana Belvedere de la Pârâul Rece și am coborât dealul care ne duce în drumul de mașină spre Cabana Diham.

Masivul Postăvarul în pastel:

Am urcat la cabană într-un aer răcoros și crocant de toamnă. Aici erau o multitudine de turiști care făceau fotosinteză, dar noi am luat doar pauză de măr. Am continuat pe drumul forestier care conduce sper Pichetul Roșu (adică am mers pe direcția Poiana Izvoarelor, doar că am cotot dreapta în loc de stânga).

Traseu Cabana Diham – Cabana Mălăiești via drumul Take Ionescu

De la Cabana Diham am prins marcajul de punct roșu care ne-a condus întâi pe drum forestier, apoi pe potecă, până la Pichetul Roșu (marcaj: punct roșu)

Trasul de bușteni prin pădure și tăierile din zonă au devastat drumul forestier și poteca turistică. Un pic de apă nu ar fi cauzat mari probleme pentru un turist, dacă nu ar fi îmbibat un strat adânc de pământ scărmănat:

O potecuță acoperită cu frunze ruginii ne-a condus la răscrucea care anunță Pichetul Roșu. Am continuat pe traseul ce conduce pe sub abruptul Vârfului Bucșoiul, drumul Take Ionescu, spre Cabana Mălăiești.

Marcaj: triunghi roșu

Astfel traversează Poiana Bucşoiului, urcă „La Prepeleac” (1750 m), de unde se desprinde poteca traseului 17, marcat cu bandă roşie, spre Creasta Bucşoiului Mare -Vârful Omul (drumul Friedrich Deubel). Trece de piciorul Bucşoiului prin Şaua Mălăieşti şi coboară în Valea Mălăieşti, unde întâlneşte poteca marcată cu bandă albastră Râşnov – Vârful Omul. (malaiesti.ro)

Mergeam repede fără bagaj și fără griji. Unde era soare era divin, când am intersectat Valea Bucșoiului a devenit însă frrrrig. Se anunța ușor ușor venirea iernii la munte. Urcări, coborâri, curbă de nivel. Urcări din nou printre ierburi și întâlniri cu alți călători.

Valea Bucșoiului, în toată splendoarea:

Traversăm zona expusă (iarna) de pe Take Ionescu, unde sunt amplasate câteva punți din blăni.

Cabana Mălăiești se întrezare în vale:

Soarele dezmierda pereții stâncoși din zonă în timp ce cabana se afla deja în umbră.

Ne oprim la un ceai cald și ceva de ronțăit. Caii din Mălăiești sunt ultra sociabili, ulta pofticioși și ultra needucați :)). De exemplu, să îl privim pe Dănuț protejându-și mâncarea de acești șacali cu copite… 😛

Cu greu am scăpat de căluții aștia, după ce am admirat cum niște turiști care i-au privit ca fiind mai inocenți decât sunt și erau cât pe ce să facă cunoștință cu arma lor cea mai de preț: lovitura kung fu cu piciorul din spate.

Traseul Cabana Mălăiești – Cabana Diham via Glăjărie

Marcaj: bandă albastră

Am mai mers de două ori pe traseul Văii Glăjăriei, înainte de această tură. De fiecare dată mi-am promis că nu o mai repet, pentru că mi s-a părut un traseu anost, fără priveliști frumoase și cu o urcare interminabilă înainte de Cabana Diham. De data asta m-am surprins pe mine. Pe de-o parte datorită bagajului redus, pe de altă parte ca urmare a unei veri pline de trasee la munte și implicit antrenament, nici nu am remarcat cum a trecut timpul și am ajuns la Cabana Diham. Panta de dinainte de Cabana Diham a trecut într-o clipă.

Mai multe detalii georgafice despre traseu aici.

Peisaje dinainte de intrarea în pădurea dinspre Cabana Diham:

Unul dintre motivele pentru care nu am remarcat cum a trecut timpul pe urcarea spre Cabana Diham a fost modificarea dramatică a peisajului. Pe aici se pare că se fac defrișări semnificaive, pentru că poteca de odinioară s-a transformat într-un tobogan adânc prin solul pădurii, plin de crengi și copaci tăiați. Pe acest șant sunt trași buștenii la vale.

Peisajul arată deprimant, o cicatrice pe tenul frumos al pădurii.

De la Cabana Diham coborâm pe drumul pietruit și refacem traseul către mașina parcată la Pârâul Rece. Am ajuns la mașină înaintea întunericului :). Tura avea să pregătească ieșirea din Alpi.