Varful Ciucas, Muntii Ciucas
Traseu: Cabana Muntele Roşu – Şaua Chiruşca – Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş – Caba Ciucaş – Valea Berii – Cabana Muntele Roşu
Data: 11 Decembrie 2011;
Deoarece democraţia a avut nevoie de suţinere şi promovare sâmbătă, la finalul acestei săptămâni doar ziua de duminică a rămas liberă pentru munte… iar muntele nu a întârziat să îşi rezerve ziua.
Astfel, împreună cu Iuliana, Mati, Ionuţ, Maria şi încă doi amici ai celor din urmă ne-am îndreptat spre Muntele Roşu, în ideea unei plimbări până pe Vârful Ciucaş şi înapoi. S-a dovedit un munte popular (sau populat) în această săptămână.
Drumul dintre Vălenii de Munte şi cabana Muntele Roşu s-a deteriorat, cu porţiuni în care acesta s-a rupt. În porţiunea finală a drumului, după ce am virat dreapta spre cabană… am intrat într-o veritabilă zona post-război.
Am pornit pe marcajul triunghi roşu, care se pornea pe păşunea din spatele cabanei. Poteca ne-a condus pe pante foarte puţin înzpăezite. Din păcate este deja decembrie şi iarna nu şi-a intrat în drepturi. Ne-am fi bucurat ca norii pufoşi pe care îi vedeam să aducă fulgi de nea, însă temperatura era prea ridicată pentru a fi posibil.
Am cotit uşor dreapta, urmând indicatoarele. Ne apropiam de zona în care domnesc vânturile din Ciucaş, însă deocamdată ne bucuram doar de alternanţa dintre nori şi soare.
Şi iată, ieşim de sub protecţia copacilor şi începem să opunem rezistenţă rafalelor capricioase. Norii fugeau din calea noastră, traversând creasta cu viteze ameţitoare. Un peisaj foarte dinamic şi jucăuş, o plăcere pentru plimbarea noastră.
Am ieşit în şaua Chiruşca, de unde am coborât pe creastă până la bifurcaţia spre Cabana Ciucaş. Pe creastă vânturile ne-au bătut cu răceală, la propriu şi la figurat. Faţa mea era frumos criogenată până am ajuns în zona cu jnepeni.
Pe drum ne-au prins din urmă Titus cu amicul său şi ne-au însoţit până la finalul zilei.
Am făcut o oprire pentru masa de prânz la Caba Ciucaş (timp în care ne-am reunit cu echipă rămasă mai în urmă), cabană renovată recent şi care arată foarte bine. Drumul amenajat spre aceasta, prin Valea Berii, permite acum accesul cu maşini de tern. Preţul: pădurea a fost vătămată semnificativ.
Câţiva dinrte noi nu au putut rezista tentaţiei papanaşilor cu dulceaţă de afine, care erau delicioşi 😛
Ne-am continuat plimbarea către Vârful Ciucaş, drumul fiind estimat la o oră, o oră jumătate.
Puţina zăpadă rămasă a fost bătătorită foarte bine pe potecă, astfel încât înaintarea era uneori alunecoasă.
Pe drum ne întâlnisem cu mulţi oameni care deja coborau spre cabană.
Şi am ajuns pe vârf! Nu mai fusesem niciodată pe Vârful Ciucaş… şi am nimerit atât de bine acum, cu peisajul îmbogăţit de nori şi norişori.
Din păcate, indicatoarele de pe vârf nu au scăpat de actele de vandalizare…
De aici am coborât rapid, pentru a nu ne prinde noaptea. În drumul spre cabană am găsit-o şi pe Iuliana, într-un punct bun de belvedere
Am coborât pe drumul din Valea Berii, care cred ca ar fi cu adevărat anost de urcat. Urmând banda galbenă am cotit stânga pe curbă de nivel până la Cabana Muntele Roşu. Am ajuns acolo înaintea nopţii :).
Cu noi au coborât şi câţiva stropi de ploaie care s-au oprit curând. Mi-aş fi dorit zăpadă… Să sperăm că se vor ivi în curând!
Hartă Masivul Ciucaş:
Leave A Reply