Schi de tură la cota 1400 – Sinaia, Munții Bucegi

M-am apucat de aproximativ doi ani de schiat, dar niciodată mai mult de 2-3 zile pe an. Gândul cu care m-am apucat era acela că îmi doream să fiu capabilă de a mă apropia pe schiuri de un perete pe care vreau să îl cațăr. Asta mă motiva. Doar că schiurile astea mi se păreau niște animale care nu pot fi domesticite. Asta la început.

Cu toate acestea, atunci când am ales totuși să îmi cumpăr schiuri, am căutat schiuri de tură, pe care să le folosesc și pe pârtie.

Anul acesta în sfârșit s-au aliniat planetele și iată că plănuiam cu Mati, Otavian și Viorică o primă ieșire la schi de tură. Prima pentru fiecare dintre noi. Aveam să pornim din Sinaia și să urcăm către Cota 1400 din Munții Bucegi pe “drumul vechi”.

Traseul: Sinaia – falezele de la Sfânta Ana – schitul Sfânta Ana – cota 1400 – Sinaia

Data: 10 Ianuarie 2015

Iată-ne astfel dimineața parcați pe o străduță mai jos de telegondola roz din Sinaia. Ne-am scos meticuloși schiurile, le-am lipit pieile de focă, ne-am echipat pentru ninsoarea ca în povești care ne acoperea și am pornit.

Vio îmi atrăgea atenția că îmi tot ridicam piciorul în loc să îl împing, astfel încât să depun mai puțin efort la urcare. Era ciudat sentimentul de a târâi vârful prin zăpadă și nici nu îmi dădeam seama că defapt aplicam vechea regula a pășitului.

Am trecut pe lângă Hotel Ioana și am urcat prin oraș către o căsuță singuratică, aflată chiar la intrarea în pădure.

De aici am continuat urcarea pe un vechi drum forestier care merge pe lângă fosta pârtie de bob.

Mati, care cunoaște foarte bine zona, ne-a indicat pe unde să urcăm chiar pe pârtia de bob, așa că am înaintat o perioadă pe ea.

Pe pârtia asta de bob căzuse un copac sau accesul fusese blocată intenționat de cineva. Oricum ar fi, ne-am trezit că trebuie să urcăm pe bordură și așa am adoptat dansul bețivului ca să ne ridicăm. O exemplificare vizuală cu Mati:

Vio coboară pe sub pârtia de bob:

Am ieșit chiar în dreptul stâncilor de la Sfânta Ana, către care am traversat prin pădure, traversând apoi râul. Pieile astea de focă nu împiedică complet alunecarea dacă stai cu vârful schiurilor la vale, așa că am avut surpriza să aflu că uneori mai pleacă un pic schiurile și fără voința mea 🙂

Falezele de la Sfânta Ana:

Trecând râul pe schiuri:

Intrăm pe drumul care duce spre Stâna Regală și urcăm ceva vreme pe el, până acesta se bifurcă și noi urmăm marcajul dungă roșie la stânga. Nici nu îmi dădeam seama care este avantajul schiurilor de tură, mai ales că nu merg așa de repede, până nu coboram de pe ele și mă afundam până la genunchi în zăpadă. Super fain.

Învășând virajele:

Era super auzant să facem virajele în pantă și cu totul o noutate faptul că aveam trepte de reglare pe legături, să le înălțăm dacă panta devine mai dură.

Așa ne conduc poteca și pădurea către un schit foarte aranjat, schttul Sfânta Ana, care își betonase și intrarea în curte (cât respect pentru munte și pentru faptul că sunt într-un parc național). Cert este că preoții curățau aleea care conducea până aproape de hotelurile de la Cota 1400 (“pentru că se mai dau copii pe acolo cu săniuța”).

Ieșim în drumul de mașină și urcăm până la cota 1400, la stația de la telegondolă. Acolo ne odihnim puțin și coborâm pe Pârtia Nouă, care ne aduce la stația de telegondolă din oraș. Am fi urcat până în Platoul Bucegi, dar sus era un vânt năprasnic și ideea nu ni s-a mai apărut așa de bună.

Mati, la viteze supersonice:

Pe pârtie a fost altă plăcere. Eu, care abia cu o zi în urma acestei ture învățasem să fac cristiane, am fost super agasată de faptul că veneau tot felul de schiori începători kamikaze care nu aveau nicio șansă să îi evite pe cei din față. Prin urmare, trebuia să feresc și ce venea din spatele meu. Pe de altă parte, am avut o discuție “filozofică” cu un grup care găsise că este o idee bună să se dea cu sania pe pârtia de schi. Cum chiar în fața mea o săniuță de pe care căzuse stăpânul s-a oprit în picioarele unui schior, am zis că merită să mă opresc și să fac treaba administratorilor de pârtie. Mai exact, să le cer celor cu sania să se mute în altă parte. Am fost frapată să mi se spună că ei nu văd nicio problemă, asta în timp ce o fată aluneca pe fund pe pârtie și eu era cât pe ce să calc pe ea. Poate că unii oameni nu învață până nu li se întâmplă… 😛

Într-un final am ajuns din nou în oraș și am încercat să coborâm pe schiuri până la casa bunicilor lui Mati 😀

A fost o primă experiență de schi de tură foarte frumoasă. A doua zi mi-a fost super rău, așa că nu am mai putut să merg cu grupul. Prin urmare, am stat să mănânc ciocolată deși asta nu îmi ajuta deloc stomacul. Dar nah, mă ofticam că stăteam în casă pe o zi așa de frumoasă.

Din fericire, iarna a fost prietenoasă anul acesta și a stat mai mult pe meleagurile noastre. Prin urmare, timp de schiat mai era…