Traseul: 23.08/ 23 August
Amplasare: Peretele Livezii cu Mesteceni
Unde: Masivul Buila-Vânturarița, Munții Căpățânii
Dificultate: 4B, un 7- la liber, 4-5l.c. (depinde cum nimerești)
Data: 22 Iulie 2014
A doua zi în Buila Vânturarița, după ce Sâmbătă am cățărat traseul Surplombele Livezii cu Mesteceni.
Dimineața era friiiig, dar măcar nu ploua. Dănuț nu a mai avut chef să ni se alăture, așa că m-am bucurat doar de compania lui Octavian în acest al doilea traseu. Pentru că plouase cu o zi în urmă și pentru că nici soarele nu ne încânta cu prezența, am ales un traseu mai ușor, care ne-a fost recomandat de băieții de la cabană. Prin urmare, iată-ne din nou la drum spre Cheile Cheii, doar ca să cotim dreapta pe lângă pereții din stâncă.
Un indicator ne anunța că, dacă am continua poteca marcată, am ajunge în Brâna Caprelor – spectaculoasă prin expunerea pe care o oferă.
Tot urcând spre ce credeam noi că este poteca de cu o zi în urmă, ajungem în fața peretelui Claia Strâmbă. Hmm… cred că nu este bine, pare că am mers prea mult. Prin urmare ne-am întors pe lângă perete și am ajuns la peretele Livezii cu Mesteceni. Măcar am văzut un crin pe care îl tot vâna Vio și am făcut o poză pentru ea.
În funcție de Traseul Surplombelor ne-am orientat mai la stânga și am găsit o fisură ce părea să corespundă descrierii. La baza ei este scris “23.08”.
Prima lungime din traseul 23.08 pornește diagonal dreapta pe o fisură clară și plină de verdeață. Stânca nu este compacta, pare exfoliată sau bombardată (după gust). Noroc că este bine asigurată. Am regrupat la un spit și un piton, chiar când traseul pare să facă dreapta după un colț. În realitate regrupare amenajată este imediat după colț, la două spituri cu maion rapid.
A doua lungime continuă puțin dreapta, după care pornește în sus pe o fisură clară. Fisura este suuuuper frumoasă ca mișcări, dar stânca nu este foarte aderentă. Motivul lipsei de aderență este o specie de mușchi alb, foarte fin, care are același efect benefic în traseele de cătarare precum praful.
Cum zice Octavian, este bine să ai mușchi în traseu, dar nici chiar așa :p
Cheile Cheii
Regruparea este pe o brana comodă, la doua spituri. De aici începem bălăureala. Noi planificasem să facem rapel, ca să coborâm mai repede, dar la cum am șerpuit prin perete nu prea ne-a mai ars la final să rapelăm printre copăcei și bolovani.
În schiță apăreau încă două lungimi, fiecare de 5-, deci trebuiau teoretic să fie între gradul celorlalte 2. În realitate au fost ca prima, doar ca stânca era fiabilă fără să mai pară bombardată. Am continuat în sus pe o brână de iarbă, după care am tăiat-o în sus printre puținele pitoane pe care le-am găsit ascunse printre iarbă. Regruparea s-a făcut la două spit-uri îndepărtate, o improvizație. Cred ca greșisem undeva lungimea, deși nu am văzut semne de civilizație prin altă parte 😛
La cum arăta terenul am fi putut crede că suntem în traseul mai din stânga, care avea numele sugestiv de Traseul Grădinarul. De la regrupare am mers în sus pe un hornuleț asigurat ok și am ieșit într-o zonă de iarbă. Intrasem în Livada cu Mesteceni. De aici am traversat două lungimi prin iarbă și teren ușor către creasta unde am ieșit și din Traseul Surplombelor Livezii cu Mesteceni.
Căutând traseul printre frunze…
Nu am stat în soare decât la ieșirea din traseu. Doar nu am fi vrut să ne fie vreun pic cald în mijlocul verii!
Pinul frumos din creastă. O priveliște foarte sălbatică, populată de păduri. În Buila sentimentul că ai oameni în preajmă se diminuează considerabil, poate și pentru că știam câți kilometri de drum forestier ne separau de următorul oraș.
Am coborât prin spatele peretelui, pe un vâlcel pe care se profilează clar o potecă. La capătul potecii am cotit dreapta pe grohotișul care intra în pădure, doar pentru a se lăasa acoperit de un mușchi frumos și pufos. Îmi plăccea la nebunie coborârea asta, parcă printr-o lume pierdută. La final, când începusem să auzim râul, bolovânișul lasă loc unei păduri dese.
Octavian își exersează capacitățile de cățărător:
Ajungem la mașină, unde grupul ne aștepta un pic îngrijorat că nu am coborât mai repede, așa cum ar fi promis 2-3 rapeluri. Eh, ne-am permis să bălăurim și noi prin lumea din Buila Vânturarița și frumos a fost.
Schiță traseu 23 August/ 23.08:
2 Comments
Numele traseului ** GRADINARU ** este dat in memoriia colegului nostru de la IPGG Stefan Gradinaru cara a avut un accident in drumul spre Circuri la o alpiniada in aprilie 1972 .
Din text am inteles ca ai sugerat ca este vorba de vegetatia din Livada cu Mesteceni (scuze daca nu este asa ) .
Cateva date despre el gasiti pe http://dinumititeanu.ro/Urcand-spre-Costila sau http://www.dinumititeanu.ro/Moartea-lui-Max
Bună, Doru.
Textul meu se dorea cu tentă umoristică și se referea, într-adevăr, la vegetație. Din păcate nu cunosc istoria cățărării în zonă. Mulțumesc pentru informații și pentru că m-ai luminat 🙂