Traseul: Catrinel
Poziționare: Fața Înaltă, Masivul Postăvarul
Dificultate: 6 A, pași de 7+/8-, 6+ cu A1
Stare asigurări: foarte bună, pitoane
Lungime: 8 LC
Îmi doream de mult timp să parcurg Traseul Catrinel din Fața Înaltă. Știam doar că este mai lung decât media traseelor din Masivul Postăvarul și mai știam că a fost denumit după fiica celor care au pus prima dată ochii pe această linie (Catrinel Enache).
Pe internet există în mai multe locuri o schiță a traseului ușor greșita, după care ne-am orientat initial… și ne-am pierdut în perete. În final, schița lui George Stroie s-a dovedit a fi cea corectă:
Vineri seara ajungem în Poiana Inului luminati de o lună mare și plină, înconjurată de un halo frumos. Data trecută când am înnoptat aici tot lună plină era :).
Erau anunțate șanse de ploaie pentru sâmbată, așa că am ancorat bine cortul lui Vlad :D. Cum ne-am așezat cortul o vulpe frumoasă a început să ne dea târcoale, apropiindu-se cu mult curaj de sacoșa cu mâncare. Roșcata arăta mult mai bine decât surata ei de la Coștila.
Pentru a ajunge la Fața Înaltă am urcat pe vâlcelul care pornește din Poiana Inului și duce până la Peretele Animalelor. Din vâlcel am cotit dreapta pe poteca abia profilată prin pădure, dar marcată cu momâi și cu ceva însemne pe copaci. Poteca ne conduce pe la baza Peretelui Animalelor și continuă pe curba de nivel până la următorul perete.
Între Animale și Fața Înaltă mai întâlnim un vâlcel plin cu grohotiș și cu ferigi, pe care l-am traversat cam pe la baza grohotișului. Peretele Fața Înaltă începea să se profileze printre copaci.
Apărea mult mai înalt decât mă așteptam… și mult mai plin de vegetație luxuriantă 😛
La baza peretelui stau scrise clar, cu litere negre, numele și gradul clasic al traseului Catrinel.
Ne echipăm și pornim într-o nouă călătorie…
Descriere Traseul Catrinel
Prima lungime din Traseul Catrinel pornește pe o fisură clară, după care cotește ușor dreapta urmând linia altor fisuri și praguri. Pitoanele indică depășirea prin dreapta a tavanului care se ivește deasupra, pentru ca apoi traseul să iasă pe o brână plină de pământ, iarbă și bolovani căzuți. Pe acest teren de luptă este prima regrupare.
Nu puteam să nu remarc faptul că stânca era foarte murdară și cățărarea, altminteri frumoasă, devenea… delicată.
Atenție la orientare! Primele 3 lungimi din Catrinel se află foarte aproape de traseul Ulise, care este imediat în dreapta. Prima regrupare din Catrinel se află pe aceași brână cu regruparea din Ulise, diferența fiind că regruparea din Ulise are un spit în timp ce Catrinel nu are decât pitoane.
A doua lungime este cea mai grea din traseu (pași de 7+/8-) și traversează o față verticală, bine asigurată. Depinzând de înălțimea cățărătorului și de pregătirea acestuia, s-ar putea să fie necesare scărițe. Pentru alpiniștii bine pregătiți, lungimea este foarte cățărabilă și foarte frumoasă ca pași. Ieșirea în regruparea de pe brână este din nou neasigurată și pe teren murdar (nici nu ar avea unde să stea asigurările)
A treia lungime este locul în care ne-am rătăcit. Schița pe care o aveam spunea că din acest punct linia traseului începe să meargă spre stânga. Prin urmare, Mati a traversat vreo 15 metri pe brâna de iarbă pe care ne aflam până la o linie de pitoane. A ajuns să meargă muuuulți metri neasigurat până la regruparea din traseul Calypso, unde ne-am dat seama mai târziu că ajunsese.
Am pierdut mult timp până a revenit Mati în regrupare, prin rapel. Ne uscam ca stafidele sub soarele puternic de… toamna?! Se anunțaseră 20% șanse de ploaie și ne bazasem pe norii care implicau o asemena prognoză. Acum, când ne prăjeam uniform, parcă ne rugam la unu – doi stropi de ploaie…
În realitate, lungimea a treia din Traseul Catrinel traversează foarte puțin în dreapta de regrupare, pentru a se reorienta la stânga într-o lungime ușoară și frumoasă. Regruparea cu ieșire pe o brână murdară și cu iarbă, așa cum ne-am obișnuit.
A patra lungime pornește 3-4 metri în stânga până la un piton cu inel aflat pe brâna de iarbă cu regruparea.
De aici pitoanele conduc la un diedru cotat cu pas de 6+/7-, foarte bine asigurat. Diedrul se transformă într-o fisură plină cu iarbă care conduce la o regrupare suspendată și incomodă.
A cincea lungime pornește ușor dreapta spre un tavan care se vede clar deasupra. Este o lungime ușoară și mai curată decât precedentele.
Un diedru marchează intrarea în a șasea lungime, care ocolește tavanul prin dreapta. Traseul Catrinel se dovedește a fi foarte frumos ca mișcări și foarte cățărabil, păcat că este foarte murdar.
A șaptea lungime este ultima mai grea, cotată cu pași de 7-. Traseul este foarte bine asigurat, așa că nici pașii mai grei nu creeaza emoții. Deja nu mai aveam apă și îmi venea să râd când îi auzeam vocea lui Mati, modificată de la sete. Ce muuult mai era până suuus!
A opta lungime este reprezentată de o creastă ușoară care conduce în vârful Feței Înalte.
Retragerea din peretele Fața Înaltă se face prin pădure, pe vâlcelul pe care l-am traversat la venirea spre perete.
Editare ulterioară: dacă aveți semicorzi de 60m recomand retragerea prin rapel (din ultima regrupare a traseului Ulise există ață în jos un șir de regrupări ale traseului Garda de Fier, ideale pentru retragere). Retragerea pe creasta peretelui Fața Înaltă poate pune dificultăți dacă nu găsiți momâi sau nu nimeriți vâlcelul (Iuliana și Alex au ajuns așa să iasă pe la intrarea din Cheile Râșnoavei 😛 )
Eram topiți și nu mai aveam apă de ceva timp. Nici nu ne mai recunoșteam vocile. Visam la litrii de apă de la cort. Parcă eram două fantome prin deșert, deși eram înconjurați de verdeață. Speram ca Darius și Adi, care erau în Peretele Animalelor, să mai aibă apă, dar și ei subestimaseră canicula.
În concluzie:
- nu aș putea spune că mi-a plăcut foarte mult Tr. Catrinel. Nu pentru că nu ar fi frumos ca linie sau ca pași de cățărare, din contră, dar este foarte murdar și plin de vegetație (în special pe primele 4 lungimi). Când am ieșit din traseu ne simțeam de parcă am fost la sapă, nu la cățărat. Îmi închipui că toamna târziu poate să arate mai frumos și mai aerisit…
- traseul este foarte bine asigurat, nu sunt necesare asigurări mobile;
- în cazul în care începe să plouă retragerea din Catrinel este foarte accesibilă, linia traseului este relativ verticală și regrupările sunt solide;
- o fi respectat etalonul-aur acum, dar cred că undeva în viitor vom avea etalonul APĂ 😛
În Poiana Inului ne-am reîntâlnit cu un grup vesel de amici alături de care a fost o plăcere să petrecem seara, în așteptarea ursului care nu s-a mai arătat (probabil era grămada de branconieri pe urma lui…)
You might also like
Leave A Reply