Traseul: Katharsis
Amplasare: Peretele Șoimilor, Zona Amfiteatru, Băile Herculane
Dificultate: 7+
Data: 28 Aprilie 2012
Băile Herculane, acest oraș cu potențial de a deveni un paradis al băilor termale din România, dar aflat acum în uitare, este rareori în atenția românilor. Cu toate acestea, anual cățărătorii din țară își îndreaptă atenția spre localitatea ce a luat formă prin anul 102, datorită concursului Herculane Climbing Open.
Chiar și aceea care nu participă la concurs, cum ar fi noi, s-au orientat în minivacanța de 1 Mai de anul acesta spre atmosfera frumoasă din Herculane și spre câteva trasee clasice de alpinism 😛
După o seară în care Corina a condus vitejește, am ajuns la campingul Flora, din centrul Băilor Herculane. Corturile erau așezate printre căsuțe ca… mari ciupercuțe ieșite sub razele lunii.
Dimineața devreme ne-am îndreptat roțile către Peretele Șoimilor, care veghează mândru deasupra orașului. Noi voiam traseul Katharsis iar Corina & Rudi intenționau să abordeze traseul Victoria.
Nefiind marcat, lumea se mai pierde uneori pe poteca acoperită cu vegetație luxuriantă (mai mult sau mai puțin țepoasă) și presărată pe alocuri cu vipere cu sau fără corn. Apropierea de perete durează între 25 și 50 de minute, spune cartea cu schițe. Realitatea a mai dovedit și alți timpi 😛
Din fericire cunoșteam secretul succesului: odată intrați în poteca care pornește din drum, trebuie să ținem linia vâlcelului abia profilat. Acesta ne-a condus chiar în dreptul Peretelui Șoimilor.
Era a doua oară când mă aflam în fața acestui perete frumos. Prima dată, cu un an în urmă, parcurgeam Fisura Diavolului… o altă clasică a zonei. Ce de emoții aveam!
După o porțiune de înotat prin trandafiri și nenumărate flori de liliac… am ajuns la baza peretelui. Katharsis era primul și Rudy ne-a arătat pe unde pornește. El și Corina s-au mai bucurat un pic de parfumul de trandafiri până au ajuns la intrarea în traseu.
Cum încă nu pot să fac legat trasee de gradul 7 la stâncă, nici măcar nu mi-am pus în plan să intru cap în traseu. Atât timp cât pot, o să încerc să evit trasul de bucle și când o să mai cresc o să cresc și gradul lungimilor pe care mă duc cap de coardă 🙂
Intrarea clasică în Katharsis se face printr-o mică surplombă, urmată de o față compactă și de o traversare la stânga printr-o brână înierbată. Prima regrupare este comună cu Hornul cu Trandafiri.
Deoarece brâna cu iarbă implica o traversare printre copăcei, trandafiri și alte plante care formau defapt o junglă… am preferat să nu facem intrarea clasică. Mai în stânga se mai află o linie de pitoane pe o față compactă care duce direct în regrupare.
Cățărarea este foarte frumoasă și de angajament. Pasul cel mai greu este de 7+ și poate fi trecut în stil artificial (a se citi tras de bucle). Acesta implică o traversare finuță pe alveole și riglete până la o fisură cu prize scurse.
A doua lungime pornește dintr-o regrupare comodă (ca de altfel toate din traseu) și continuă pe fețele din dreapta Hornului cu Trandafiri.
Lungimea asta a fost preferata mea, implicând pași de față de maxim 7- și impunând cățărare la liber pe unii dintre acești pași (nu poți să te tragi de buclă :P). Escaladă pe fețe, cu alveole numeroase, mici fisuri și multă aderență la espadrile. Foarte foarte frumos!
A treia lungime din Katharsis pornește în acelați stil. Din fericire nu am avut multe plante pe parcurs, nu prea aveau unde să crească!
O lungime ușor mai dezechilibrată ca dificultate, cu alternare de la teren foarte ușor și presărat cu plante la pași de 7- pe față de stâncă. O ieșire foarte frumoasă în regrupare cu o traversare de la fisură la un prag scurs.
Inițial ne tentase și Hornul cu Trandafiri, dar când am văzut ce cultură de trandafiri și de flori de liliac era în el… am renunțat la idee.
Nu cred că am făcut a treia regrupare acolo unde trebuia ea să fie, dar nici nu mai aveam corzi să înaintăm. Lungimile de coardă au fost în general de aproximativ 50 de metri.
Din lungimea asta l-am văzut pe Rudi în traseul Victoria. Corina era ascunsă în hornul de mai sus 😛
A patra lungime pornește pe o față căzută, foarte ușurică. După ce depășește o mică brână cu trandafiri se continuă în dreapta pe o față compactă. Aici a fost un pas foarte interesant de liber, de gradul 7-. O ridicare din riglete la o priză scursă… și de acolo mai sus la alte două riglete. Totul cu picioarele la aderență. Un pas tăricel și foarte frumos.
Un traseu puțin mai tehnic, dar foarte foarte frumos. A impus cățărare la liber pe fețe compacte și foarte multă atenție la plasarea picioarelor. M-am bucurat că l-am ales!
Băile Herculane se vedeau sub noi și priveliștea era încântătoare. Parcasem ultima regrupare lângă un pin negru, marcă înregistrată Cheile Cernei și ne-am băut ultimii stropi de apă. Căldură mare, mon cher!
Deja termometrele indicau cu mult peste 20 de grade. Peretele Șoimilor nu este o gazdă foarte bună după ora 14, fiind perete sudic. Te topeai în el! Norocul nostru că traseul a fost un pic mai ferit…
Pentru a ne retrage din Peretele Șoimilor am urcat pe bolovanii din spatele pinilor și am ajuns imediat la un pin negru mare, înconjurat cu un cablu de oțel. Acest cablu merge pe o brână de unde începe un vâlcel abrupt care conduce în zona Amfiteatrului. Merge descățărat, dar noi am preferat să facem două rapeluri lungi, unul chiar din pin.
După primul rapel am auzit voci și când întorc capul… apare Julien, care urca pe creasta de lângă noi. Ce surpriză plăcută! Coechipierul lui era Marius și foarte bine făcea… pentru că nu îl mai văzusem din iarnă, atunci când am căutat cascadele de gheață. Ce bună ar fi fost o cascadă de gheață acum… 😛
De la baza Amfiteatrului am coborât cătinel pe poteca abia profilată pe alocuri, care ne-a scos chiar în locul de plecare de lângă șosea. Ne-am schimbat la mașină și am plecat la plimbare, printr-o caniculă incredibilă. Am făcut stopul până în Băile Herculane, de unde ne-am recompensat cu o înghețată, dacă o cascadă de gheață nu se putea! 😛
Schița traseului, așa cum o găsiți în carte:
O vedere de ansamblu cu Peretele Șoimilor:
Și dacă tot eram în Băile Herculane, am admirat și fauna locală: un scorpion 100% românesc, iubitor de Valea Cernei 😉
Un început de vacanță foaaaaarte fain!
O altă descriere a traseului Katharsis, puțin mai tehnica, de la Rudy!
You might also like
3 Comments
Multumesc pentru poza cu prima lungime, a fost buna sa imi dau seama pe unde e intrarea in traseu. O mica corectie: prima lungime (linia aflata in stanga fatza de intrarea originala cu surplomba) se desfasoara doar pe cuie vechi, nu sunt spituri. Iar primul piton e undeva sus la 5 m, dar se poate proteja cu o nuca imediat la plecare in fisura.
Neața Cătălin, probabil memoria mi-a jucat feste când am scris (sau ochiul când m-am uitat 🙂 ). Mulțumesc pentru completări!
Cum ți s-a părut traseul, ți-a plăcut?
Da, mi-a placut, e un traseu de fatza cu pasi taricei de liber pe fiecare lungime. Alveolele erau pline de vegetatie si ca sa trecem a trebuit sa curatam, deci cine merge vara asta, il are mai curat. Il recomand.