Turnul Ascutit din Cheile Turzii

Traseul Turnul Ascuțit

Amplasare: Cheile Turzii
Dificultate traseu: 5A (clasic) cu pas de 7-
Data: 13 Aprilie 2012

De Paști anul acesta am zis să ne înălțăm spiritul pe meleagurile patriei, în ciuda prognozelor meteo nefericite. Ne-am încăpățânat să nu alegem falezele din Bulgaria și am fugit în Cheile Turzii. În acste chei frumoase se găsesc o sumedenie de trasee de alpinism și escaladă pe toate gusturile… și este o plăcere să le regăsești…

Astel, în prima zi am căţărat Turnul Ascuţit şi în a doua zi, cu alte condiţii meteo, Grota Sansil.

După un drum plin de peripeții, în care GPS-ul chiar ne-a condus pe cele mai… pitorești drumuri, am ajuns la destinație în mijlocul nopții: cabana Cheile Turzii. Nu am dormit mult și ne-am grăbit să profităm de singura zi în care prognoza meteo se arăta stabilă.

Destinația era Turnul Ascuțit, un traseu pe care nu ai cum să nu o observi din chei. Înălțimea și amplasarea îl fac să apară foarte impozant în acest peisaj de stâncă.

Trecem peste apa rece a Hășdatelor chiar în dreptul Turnului Ascuțit și urcăm pe Zurușlul Lung (sau Zurușul lui Gütler), care ne întâmpină chiar cum trecem apa. Alte denumiri frumoase pentru același fenomen: grohotișul.

Mai plecăm cu o pietricică, mai cu două, și reușim să depășim Turnul Despărțitor. La capătul acestuia se zărește o potecă scurtă care conduce la un alt turn. Pe acesta îl căutam noi! 😀

De la baza lui, Turnul Ascuțit nu mai pare atât de fioros… probabil pentru că nu se întrezărește decât prima lungime de coardă.

Prima lungime de coardă începe cu o porțiune înierbată, pentru ca apoi să urmeze linia unei fisuri care se desfășoară oblic-drepata. Nu te bucuri mult de fisură că trebuie să cotești stânga pe o față relativ spălată de prize. Aici este și pasul traseului, cotat cu 7- și dotat cu câteva riglete. Lungimea este foarte bine asigurată, asemenea întregului traseu, așa că Mati și-a permis să încerce pasul la liber.

Am plecat și eu, destul de entuziasmată. Îmi doream de mult timp să fac acest traseu, care arată foaaaarte frumos din chei. Am ajuns într-o regrupare foarte comodă destul de repede.

A doua lungime pornește câțiva metri la drepata, pentru ca apoi să cotească la stânga. De aici linia traseului merge relativ în paralel cu linia crestei, dacă nu chiar pe ea! La un punct am ieșit chiar pe linia crestei și priveliștea este hipnotizantă: în stânga hău, în dreapta hău. Era foarte foarte frumos și deloc greu!

Aceasta a fost și surpriza (frumoasă), din chei traseul nu pare a merge pe o creastă, ci mai degrabă un turn compact. Ei bine, majoritatea traseului urmează linia crestei (probabil de aceea se mai numește și Creasta Ascuțită din Turnul Ascuțit :P)!

A doua regrupare se află tot într-un punct de belvedere și este întărită, asemenea tuturor regrupărilor din traseu, cu un spit.

Gata, ieșim pe creastă de-a binelea! Pe alocuri Turnul Ascuțit este de-a dreptul friabil, așa că mare atenție la mediul înconjurător!
Fiind secund pe lungimea a treia, acolo unde creasta mi-a părut că are cea mai frumoasă expunere, am stat și am căscat gura. Terenul mi-a permis pe ici pe colo să realoc mâinile pentru aparatul foto… și priveliștea era superbă.

Nu ne grăbeam, așa că ne bucuram de frumusețea peisajului.

A patra regrupare este suuuper expusă, dar comodă. Wow, ce frumos se vede în jur! Toți pereții sunt sub noi!

Se intră în lungimea a patra pe o porțiune foarte friabilă, până și bolovanii mai mari par nehotărâți asupra locului lor în viață. De acolo… supriză! Traseul nu se mai continuă vertical, ci urmează linia unei creste orizontale. Creasta este de acum presărată cu smocuri de iarbă și din ce în ce mai puține pitoane.

Era o vreme perfectă pentru cățărare pe trasee mai lungi, cu soare, dar nu extrem de cald.

Pe aici este ușor…

Terenul se îmblânzește…

A cincea și a șasea lungime le-am compactat… oarecum. Pe ultima porțiune nu am mai pus bucle decât așa, ca să îl încetinesc pe Mati :))

Deja ieșim deasupra unei faleze cu trasee de escaladă. În dreapta se vedeau câteva top-uri amenajate cu spituri. Descățărăm 4 metri și ieșim din creasta Turnului Ascuțit.

În spate se vedea foarte frumos peretele cu traseul Cipcheș, în care am fost fix cu un an în urmă 🙂

Pe platou era arșiță și un miros puternic de leurdă. Îmi era gândul doar la salată…
Am inspectat puțin zona ca să vedem pe unde ar fi retragerea prin Grota lui Hili (a fost amenajată un fel de via ferrata prin ea(?)) și am continuat spre platoul de deasupra cheilor.

La câțiva metri mai sus veghea, peste Cheile Turzii, Crucea Sîndulestilor. Eram “în vârf” 😀
Ce sentiment fain! Terminasem un traseu foaaaaaarte frumos, care oferea niște priveliști care îți iau răsuflarea. În echipă era mare bucurie, adică eu mă bucuram și Mati mă tolera 😛

Coborâm pe marcajul de punct roșu spre căbănuța unde se pun de obicei corturile.

Vremea, după cum anunțase prognoza meteo… deja începea să se schimbe 🙁