După ce am fost la cățărat săptămâna aceasta în Msivul Postăvarul, în drum spre casă ne-am oprit în Sinaia ca să vizităm o clădire foarte vizibilă din strda principlă: Casino Sinaia.
Clădirea Casino Sinaia
Situată lângă parcul Dimitrie Ghica, clădirea care la origini îndeplinea funcția de cazinou, strălucește chiar și la peste cei 100 de anișori ai săi (s-a născut în 1912). Este o clădire frumoasă, impozantă, care duce cu gândul la epoca de glorie a orașului Sinaia. Nu mai îndeplinește funcția de cazinou de la apariția regimului comunist, trecând prin mai multe roluri până la cel de acum, clădire de conferințe și evenimente de tot soiul.
Intrarea pentru vizitare se face prin dreapta clădirii, acolo unde este amenajată și o cafenea. Deși are un aer intim, cred că putea fi aranjată mai pretențios această cafenea, în tonul clădirii în care este amplasată. Măcar au cafea cu nume de jocuri de cazinou 😛
Taxe de vizitare:
- 15 lei adulți tur întreg (include vizitarea Raleriei Regale de artă – nu are legătură cu familia regală, numele este doar un omagiu adus acesteia) / 5 lei tur parțial – doar Galeria Regală
- 10 lei copii, pensionari, grupuri pentru turul întreg / 3 lei parțial – doar Galeria Regală
Programul de vizitare este de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00, tururile fiind organizate în serii, la interval de 40 de minute.
Am vizitat sala oglinzilor, cea mai mare, unde erau mesele de ruletă. Sala era echipată cu un sistem de oglinzi care permitea supravegherea meselor de joc de la balcon. Totodată, clădirea era echipată cu sistem de încălzire pe bază de centrală. Modern pentru acea epoca.
Weekend-urile la Casino atrăgeau protipendada pentru ruletă, jocuri de cărţi (baccara, braziliană), rummy, şah, table şi ţintar. La ora 16:00, când se deschideau sălile de joc, „slujitorii viciului” coborau din „trenul de plăcere” Bucureşti-Sinaia care circula sâmbăta şi duminica. Fluxul jucătorilor din acea perioadă este de neimaginat pentru zilele noastre, acest “magnet social” găzduind, în fiecare zi de joc, cel puţin 800 de persoane.
O sală de spectacole, foarte intimă și confortabilă, cu iluminator deasupra. Iluminatorul punea în valoare ținutele doamnelor din public. Acum, pentru că doamnele nu se mai îmbracă la fel de pretențios și – cică – spectatorii sunt mai interesați de jocul de lumini de pe scena, iluminatorul este acoperit. Ca întreaga clădire, sala a suferit modificări pe timpul regimului comunist. În locul lojelor regale a apărut un balcon extins în spatele sălii. Comuniștii au înlăturat și un număr de picturi și podoabe din alte săli, care parcă încurajau prea mult decadența 😛
Un cabinet verde, foarte cochet, unde cei mai aleși dintre jucători își aruncau banii pe fereastră. Ghidul ne-a indicat că aici se jucau mize de până la 5 ori mai mari decât în sala principală. Mobilierul nu este cel de acum 100 de ani. Se pare că oricum proprietarii cazinoului înlocuiau mobilierul o dată la doi ani, din cauza uzurii.
Decorațiuni rămase din vechea bucătărie, pe al cărui tavan era o pictură în cinstea zeului grecesc Bachus. Cum știm cu toții cât de cuminte și cumpătat era acest zeu, comuniștii au distrus această pictură, lăsând în urmă doar o ramă din viță de vie, lucrată frumos.
La parterul clădirii au fost improvizate câteva camere care găzduiesc galerii temporare de artă: pictură sau fotografie. Nu știu de ce nu m-au impresionat sălile, mai ales că erau cu intrare – cumva lipsită de ceremonial sau introducere în atmosferă – chiar din cafenea. Totodată, se pare că există un tunel care lega cazinoul de hotelul de lângă, însă acum cele două clădiri nu mai aparțin de aceași autoritate și tunelul nu este folosit.
Concert de muzică de cameră: flaut, harpă și violă
Surpriza a venit din mențiunea la final de tur, cum că în aceași seara se ținea în Casino un concert micuț cu muzică de flaut, harpă și violă. Dacă tot eram în zonă, ne-au scânteiat ochii la idee și am rămas pentru eveniment, care mai era și gratuit. Se pare, totuși, că mențiunea de gratuit nu funcționază la orice tip de eveniment. Au venit doar 8 persoane la concert, incluzându-ne pe noi doi, ceea ce a fost destul de trist.
Cei trei tineri care ne-au cântat s-au comportat foarte elegant, ca și cum ar fi avut sala plină, și au ținut întregul concert piperat cu mici mențiuni despre instrumente sau despre motivele pentru care au ales o piesă sau alta. Pentru mine a fost interesant, am mai întețeles ceva despre muzica clasică. Mici adaosuri la o bază pusă cu grație de un profesor de muzică din școala generală care a știut să înfiripe farmecul acestui tip de muzică prin ore dedicate ascultării (nu doar teoriei) și vizite la spectacole din București (când putea să facă orice altceva).
O conversație discretă între ei și instrumentele lor, cu noi ca spectatori. Sunt în continuare în tur prin țară și vor mai avea vreo 6 astfel de mini concerte. Le recomand cu drag.
S-a auzit suuuper frumos muzica de cameră în sala din Casino. Piesele au sunat cam așa:
Și un preferat:
Impresii personale:
- Muzica de cameră se aude super frumos în sala verde
- Clădirea are o grandoare a sa, pe care o recapătă pin poveste, prin micile detalii rămase și prin imaginație (în lipsa mobilierului original și a aranjării de cazinou)
- Este cam scump biletul pentru ce oferă, comparativ cu alte monumente din Sinaia
- Reclama la evenimentele private care se pot organiza acum în incinta clădirii a fost prea agresivă pentru un tur pe care noi l-am plătit, nu ne-a fost oferit gratuit de firma Sinaia Forever (care administrează clădirea acum, în numele primăriei Sinaia)
You might also like
Leave A Reply